pecingine definitie

14 definiții pentru pecingine

PECÍNGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărimi; p. gener. eczemă. ◊ Expr. A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăți. ♦ Fig. Rău care se extinde repede și nestăvilit. 2. Fig. Porțiune de teren (într-o semănătură) de pe care vegetația a dispărut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pată de mucegai, de murdărie, de igrasie pe un zid, pe o clădire etc. – Lat. petigo, -ginis.
PECÍNGINE, pecingini, s. f. 1. Nume popular dat mai multor boli de piele contagioase, caracterizate prin erupții cu bășicuțe, care, uscându-se, lasă niște pete scorțoase ce produc mâncărimi; p. gener. eczemă. ◊ Expr. A se întinde (sau, rar, a se răspândi, a cuprinde etc.) ca pecinginea (ori, rar, ca o pecingine) = a se propaga foarte mult, nestăvilit, pretutindeni; a se lăți. ♦ Fig. Rău care se extinde repede și nestăvilit. 2. Fig. Porțiune de teren (într-o semănătură) de pe care vegetația a dispărut din cauza unor plante parazite sau a unei boli. 3. Fig. Pată de mucegai, de murdărie, de igrasie pe un zid, pe o clădire etc. – Lat. petigo, -ginis.
pecíngine s. f., g.-d. art. pecínginii; pl. pecíngini
pecíngine s. f., g.-d. art. pecínginii; pl. pecíngini
BURUIANĂ-DE-PECÍNGINE s. v. rostopască.
PECÍNGINE s. (MED.) 1. (pop.) cur-de-găină. 2. eczemă.
PECINGINE REÁ s. v. pelagră.
pecíngine (pecíngini), s. f. – Eczemă, boală de piele. Lat. pĕtῑgĭnem, formă populară a lui impĕtῑgo (Pușcariu 1294; Candrea-Dens., 1364; REW 4306; Graur, Rom., LIII, 201). – Der. pecingina, vb. (a contracta o pecingine); pecinginos, adj. (cu pecingine).
PECÍNGINE ~i f. 1) Boală contagioasă a pielii manifestată prin erupții, care, uscându-se, provoacă mâncărime și formează o crustă, care apoi se cojește, lăsând pete albicioase. * A se întinde (sau a se răspândi) ca ~ea a se extinde peste tot. 2) fig. Rău care capătă o amploare din ce în ce mai mare. 3) Petic de pământ cultivat de pe care a pierit vegetația; loc gol într-o semănătură. 4) Pată de igrasie sau de mucegai pe un zid. /<lat. petigo, ~ginis
pecingine f. erupțiune de bășicuțe, eczemă: se întinde ca pecinginea. [Lat. (IM)PETIGINEM].
pecíngine f. (lat. pĕtigo, petiginis, id.). O boală de pele caracterizată pin beșicuțe și cojĭ pe față, ceafă și dosu mînilor. Fig. A se întinde ca pecinginea, a se întinde grozav, vorbind de un răŭ: Jidaniĭ s’aŭ întins ca pecinginea. V. impetigine.
buruiană-de-pecingine s. v. ROSTOPASCĂ.
PECINGINE s. (MED.) 1. (pop.) cur-de-găină. 2. eczemă.
pecingine rea s. v. PELAGRĂ.

pecingine dex

Intrare: pecingine
pecingine substantiv feminin