peci definitie

3 intrări

19 definiții pentru peci

PECI s. n. v. peciu.
PÉCIU, peciuri, s. n. (Înv. și reg.) Act scris, aprobare, ordin, dovadă, adeverință etc. [Var.: peci s. n.] – Cf. pecete.
PECI s. n. v. peciu.
PÉCIU, peciuri, s. n. (Înv. și reg.) Act scris, aprobare, ordin, dovadă, adeverință etc. [Var.: peci s. n.] – Cf. pecete.
PECI, peciuri, s. n. (Învechit) Act oficial; autorizație de cununie. Mergi de-ți scoate peciul... Te-oi cununa chiar eu. ALECSANDRI, T. 1415. – Pronunțat monosilabic.
peci v. péciu
!péciu/peci (înv., reg.) s. n., pl. péciuri
péciu s. n., pl. péciuri
PEC s. v. brutar, smoală.
PÉCIU s. v. pecete, sigiliu, ștampilă.
pec1, peci, și pécuri, s.m. și s.n. (reg.) 1. (s.m.) brutar. 2. (s.n.) brutărie.
peciu n. carte dicasterială ce ordona celebrarea căsătoriei: mergi de-ți scoate peciul; te oiu cununa chiar eu AL. [Cf. pecete].
pecĭ n., pl. urĭ (rudă cu pecete). Vechĭ. Permis de cununie, act scris pe o optime de coală saŭ ceva maĭ mare (stampilat cu sigiliu episcopiiĭ înegrit la lumînare) pin care protoĭereu permitea căsătoria: șĭ-a scos pecĭu.
pec s. v. BRUTAR. SMOALĂ.
peciu s. v. PECETE. SIGILIU. STAMPILĂ.
pec, peci, (pecar), s.m. – (reg.) 1. Brutar (ALR, 1956: 504). 2. Brutărie: „N-o fo fărină de grâu, numai la pec, în Sighet” (Memoria, 2001: 39). – Din magh. pék „brutar” (MDA).
pec, -i, (pecar), s.m. – 1. (înv.) Brutar (ALR 1956: 504). 2. Brutărie: „N-o fo fărină de grâu numai la pec, în Sighet” (Memoria 2001: 39). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din magh. pék „brutar”.
PECIU NOU, com. în jud. Timiș, situată în câmpia Timișului, pe dr. văii Timiș și pe râul Bega Mică; 4.794 loc. (2003). Stație de c. f. Satul P.N. este menționat documentar în 1333. Fabrică de cherestea, produse alim. Rezervație naturală cu vegetație de sărătură (în satul Diniaș).
Peci, -u v. Parascheva IV 4.

peci dex

Intrare: peciu
peciu substantiv neutru
peci
Intrare: pec
pec
pec
Intrare: Peci
Peci