pecenegă definitie

14 definiții pentru pecenegă

PECENÉG, -ÉGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care s-a stabilit în Moldova, apoi în Țara Românească, Dobrogea și Transilvania la sfârșitul sec. IX; (și la sg.) persoană care aparținea acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. ♦ (Substantivat, f.) Limba pecenegă. [Adj. f. și: peceneágă] – Din germ. Petschenege, fr. petchenègue, rus. peceneg.
PECENÉG, -EÁGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care a trecut în migrațiune prin estul și sud-estul Europei, între sec. IX și XI; (și la sg.) persoană care aparține acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. – Din germ. Petschenege, fr. Petchenègues, rus. peceneg.
PECENÉG 2, -EÁGĂ, pecenegi, -e, s. m. și f. Persoană care făcea parte din poporul nomad, de origine turcă, migrator în estul și sud-estul Europei în secolele IX-XI.
PECENÉG1, -EÁGĂ, pecenegi, -e, adj. Referitor la pecenegi; al pecenegilor.
pecenég adj. m., s. m., pl. pecenégi; adj. f., s. f. pecenégă, pl. pecenége
pecenégă (limbă) s. f., g.-d. art. pecenégei
pecenég s. m., adj. m., pl. pecenégi; f. sg. pecenégă, g.-d. art. pecenégei, pl. pecenége
pecenégă (limba) s. f., g.-d. art. pecenégei
PECENÉGI s. pl. (IST.) bessi (pl.), (înv.) pacinați (pl.).
PECENÉG1 ~gă (~gi, ~ge) ist. Care aparținea pecenegilor. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg
PECENÉG2 ~gi m. ist. Persoană care făcea parte din uniunea de triburi de origine turcică, care la sfârșitul sec. IX-XI au migrat spre țărmul nordic al Mării Negre. /<germ. Petschenege, fr. Petchenegues, rus. peceneg
PECENÉGĂ f. ist. mai ales art. Limba pecenegilor. [G.-D. pecenegei] /<germ. Petschenége, fr. Petchenegues, rus. peceneg
Pecenegi m. pl. popor de viță turco-tătară, trecu Dunărea pe la mijlocul sec. IX, ocupă între anii 894-1122 Basarabia, Moldova și o parte a Munteniei.
PECENEGI s. pl. (IST.) bessi (pl.), (înv.) pacinați (pl.).

pecenegă dex

Intrare: peceneg (adj.)
peceneg adjectiv
peceneg adjectiv
Intrare: peceneagă
pecenegă substantiv feminin
peceneagă substantiv feminin