peșteman definitie

13 definiții pentru peșteman

PEȘTEMÁN s. n. v. peștiman.
PEȘTIMÁN, peștimane, s. n. 1. (Înv. și pop.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri la țară, ca o fustă în jurul trupului; p. ext. șorț de protecție purtat de meseriași. 2. (Reg.) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă. [Var.: (reg.) peștemán s. n.] – Din tc. peștimal.[1]
PEȘTEMÁN s. n. v. peștiman.
PEȘTIMÁN, peștimane, s. n. 1. (Înv. și pop.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri la țară, ca o fustă în jurul trupului; p. ext. șorț de protecție purtat de meseriași. 2. (Reg.) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă. [Var.: (reg.) peștemán s. n.] – Din tc. peștimal.
PEȘTEMÁN s. n. v. peștiman.
PEȘTIMÁN, peștimane, s. n. (Învechit) 1. Bucată de pînză întrebuințată la șters; cearșaf de șters corpul; ștergar, prosop. Un fel de haină femeiască (făcută din pînză țesută în casă sau din stambă) care se înfășoară ca o fustă în jurul trupului; șorț mare purtat de meseriași pentru a-și cruța hainele. Vornicelul... aduce jucind un cit de rochie sau peștiman, pe care-l dă soacrei celei mici. SEVASTOS, E. 160. Va avea un peștiman curat și o cămeșă de burancic, cu altițe cusute de dînsa. NEGRUZZI, S. I 300. 2. Legătoare de cap purtată de femei sub broboadă. Un flăcău apucă pre o fată de peștiman sau de salba care-i este impregiurul gîtului. DACIA LIT. 35. îmi dezdoii peștimanu de la cap, și, rîdicîndu-l într-a prăjină, îl fîlfăiam în vînt, făcînd sămnul cel obicinuit corăbierilor. GORJAN, H. IV 116.- Variantă: peștemán (SBIERA, P. 211, ȘEZ. III 56) s. n.
peștimán (înv., pop.) s. n., pl. peștimáne
peștimán s. n., pl. peștimáne
PEȘTIMÁN s. v. basma, catrință, fotă, legătură, tulpan.
peștimán (peștimáne), s. n.1. Basma. – 2. Catrință, șorț. – Var. peștimal, peștemal. Mr. pistimale, megl. piștimal. Tc. peștimale, peștamel < per. puštmal (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1674), cf. ngr. πεστεμέλι, alb. pestëmal, bg., sb. pestimal.
peștiman n. Mold. șal sau veșmânt ce înfășură tot corpul (văpsit roșu și albastru): în loc de rochie va avea un peștiman mare NEGR. [Vechiu-rom. peștimal, cearșaf de șters corpul = turc. PEŠTIMAL, lit. freacă-spatele].
peștimán și (vechĭ) -ál n., pl. e (turc. peștimal, pers. puštmal, d. püšt, dos. și maliden, a freca; ngr. pestemáli, bg. sîrb. peštemal. V. testemel). Vechĭ. Șal mare. Azĭ. Est. Rar. Fotă. – În Pt. peșteman, tulpan care se poartă pe supt broboadă.
peștiman s. v. BASMA. CATRINȚĂ. FOTĂ. LEGĂTURĂ. TULPAN.

peșteman dex

Intrare: peștiman
peșteman
peștiman substantiv neutru