peșchir definitie

11 definiții pentru peșchir

PEȘCHÍR, peșchire, s. n. (Înv. și reg.) 1. Prosop, ștergar; șervet. 2. Față de masă. – Din tc. peșkir.
PEȘCHÍR, peșchire, s. n. (Înv. și reg.) 1. Prosop, ștergar; șervet. 2. Față de masă. – Din tc. peșkir.
PEȘCHÍR, peșchire, s. n. 1. (Turcism învechit) Prosop, ștergar; șervet. Au luat... una un lighean de aur, alta o cană cu cioc, tot de aur, și a treia un peșchir de mătase. CARAGIALE, O. III 73. De are trebuință de cămeșe, de peșchire... [țăranul] cultivă in și cînepă, ține oi și tunde lîna ș-apoi femeia se apucă și toarce, țese și coasă. IONESCU, D. 494. Un peșchir învărgat Peste mare aruncat (Curcubeul). GOROVEI, C. 123. 2. Față de masă. Un peșchir ca hiacintul (= zambila) masa toată o-nvelește. MACEDONSKI, O. I 104. 3. Năframă, maramă. Cum e peșchirul și mundirul, se spune despre o pereche (bărbat și femeie) care se potrivesc bine.
peșchír (înv., reg.) s. n., pl. peșchíre
peșchír s. n., pl. peșchíre
PEȘCHÍR s. v. față de masă, prosop, șervet, ștergar.
peșchír (peșchíre), s. n.1. Ștergar, șervet. – 2. (Olt.) Maramă. – 3. (Arg., înv.) Bancnotă de o sută de lei. – Mr. pischire. Tc. peșkir < per. pῑšgῑr (Roesler 601; Șeineanu, II, 293; Lokotsch 1660; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεσϰίρι, alb., bg., sb. peškir. – Der. peșchirgiu (var. peșchergiu), s. m. (slujbaș la palat care prezenta domnului șervetul), din tc. peșkirci.
peșchír, peșchíre, s.n. (înv. și reg.) 1. prosop, ștergar; șervet. 2. față de masă. 3. maramă. 4. batistă dată la rudele miresei colăcerilor. 5. năframă. 6. bancnotă de 100 de lei. 7. (art.) numele unui dans popular ce se juca la nuntă.
peșchir n. 1. pânză de șters pe mâini, pe față; 2. maramă (în Olt și Argeș). [Turc. PEŠKIR].
peșchír n., pl. e (turc. pișkir, pop. peșkir, d. pers. pišgir, ngr. peskiri, alb. sîrb. bg. peškir). Rar azĭ. Șervet. Munt. (la țară). Prosop, ștergar. Olt. Trans. Naframă, tulpan saŭ văl lung al țărancelor. V. potilat.
peșchir s. v. FAȚĂ DE MASĂ. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.

peșchir dex

Intrare: peșchir
peșchir substantiv neutru