pazvantliu definitie

12 definiții pentru pazvantliu

PAZVANTLẤU, pazvantlâi, s. m. (Înv.) Pazvangiu. [Var.: pazvantlíu s. m.] – Pazvant + suf. -giu.
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu.
PAZVANTLẤU, pazvantlâi, s. m. (Înv.) Pazvangiu. [Var.: pazvantlíu s. m.] – Pazvant + suf. -giu.
PAZVANTLÍU s. m. v. pazvantlâu.
PAZVANTLÍU, pazvantlii, s. m. (Învechit) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu; p. ext. hoț, tîlhar, pungaș. (Atestat în forma pazvantlîu și pazvîntlîu) Din raia... se repezeau turcii pilcuri, călări, după jaf... Daud era căpetenia pazvîntlîilor. STANCU, D. 10. Ne-am pomenit într-o zi cu două sute de pazvantlii că-l înconjoară de toate părțile. FILIMON, C. 134. – Variante: pazvantlîu, pazvîntlîu s. m.
PAZVANTLÎ́U s. m. v. pazvantliu.
!pazvantlấu (înv.) (-van-tlâu/-vant-lâu) s. m., art. pazvantlấul; pl. pazvantlấi, art. pazvantlấii
pazvantlâu s. m. (sil. mf. -liu), art. pazvantlâul; pl. pazvantlâi, art. pazvantlâii
PAZVANTLÂU s. v. pazvangiu.
Pazvantlii m. pl. Pazvangii: ne-am pomenit cu două sute de Pazvantlii FIL.
pazvangíŭ și -antlî́ŭ m. (d. Pazvántoglu și -óglu [„fiŭ de pazvan”, fiind-că bunicul luĭ fusese păzitoru orașuluĭ Sofia], un German turcit care ajunsese pașă la Vidin și s’a răsculat contra sultanuluĭ devastînd amîndoŭă malurile Dunăriĭ de la 1797-1808. Numele luĭ, prescurtat în Pazvant și Pazvante, ajunsese sinonim cu „jăfuitor, hoțoman”. Azĭ, a fi din timpu luĭ Pazvante, înseamnă „a fi ridicul pin vechime”: o haĭnă din timpu luĭ Pazvante). Vechĭ. Soldat din oastea lui Pazvantoglu, cabadaiŭ. Fig. Jăfuitor, hoțoman. V. cîrjaliŭ, manaf, pașoptist.
pazvantlîu s. v. PAZVANGIU.

pazvantliu dex

Intrare: pazvantlâu
pazvantliu
pazvantlâu substantiv masculin
  • silabisire: -lĭu