10 definiții pentru pazvant
PAZVÁNT, pazvanți,
s. m. (
Înv.) Pazvangiu. – Din
n. pr. Pazvant[oglu].
PAZVÁNT, pazvanți,
s. m. (
Înv.) Pazvangiu. – Din
n. pr. Pazvant[oglu].
PAZVÁNT, pazvanți,
s. m. (Învechit) Pazvantliu. Nu sîntem oare în primejdie ca vreo cîteva sute de pazvanți să ne facă iarăși a apuca drumul pribegiei? BĂELCESCU, O. I 39.
pazvánt (
înv.)
s. m.,
pl. pazvánți
pazvánt s. m., pl. pazvánți pazvánt2, pazvánte, s.n. (înv. și reg.) 1. brățară groasă. 2. piedică (pentru cai). Pazvanți m. pl. Pazvangii: câteva sute de Pazvanți BĂLC.
pazvangíŭ și
-antlî́ŭ m. (d. Pazvántoglu și -óglu [„fiŭ de pazvan”, fiind-că bunicul luĭ fusese păzitoru orașuluĭ Sofia], un German turcit care ajunsese pașă la Vidin și s’a răsculat contra sultanuluĭ devastînd amîndoŭă malurile Dunăriĭ de la 1797-1808. Numele luĭ, prescurtat în Pazvant și Pazvante, ajunsese sinonim cu „jăfuitor, hoțoman”. Azĭ, a fi din timpu luĭ Pazvante, înseamnă „a fi ridicul pin vechime”: o haĭnă din timpu luĭ Pazvante). Vechĭ. Soldat din oastea lui Pazvantoglu, cabadaiŭ. Fig. Jăfuitor, hoțoman. V.
cîrjaliŭ, manaf, pașoptist. Pazvant dex online | sinonim
Pazvant definitie
Intrare: pazvant
pazvant substantiv masculin