pazvangiu definitie

9 definiții pentru pazvangiu

PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu.
PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu.
PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Învechit) Pazvantliu. Țara nu se mai poate apăra nici de bîntuirile pazvangiilor cari... calcă orașele Olteniei, jefuind case și omorînd oameni, ziua namiaza mare. VLAHUȚĂ, la CADE.
pazvangíu (înv.) s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii (-gi-ii)
pazvangíu s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii
PAZVANGÍU s. (IST.) (înv.) pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu.
Pazvangii m. pl. 1. soldații din oastea lui Pazvantoglu; 2. fig. jăfuitori.
pazvangíŭ și -antlî́ŭ m. (d. Pazvántoglu și -óglu [„fiŭ de pazvan”, fiind-că bunicul luĭ fusese păzitoru orașuluĭ Sofia], un German turcit care ajunsese pașă la Vidin și s’a răsculat contra sultanuluĭ devastînd amîndoŭă malurile Dunăriĭ de la 1797-1808. Numele luĭ, prescurtat în Pazvant și Pazvante, ajunsese sinonim cu „jăfuitor, hoțoman”. Azĭ, a fi din timpu luĭ Pazvante, înseamnă „a fi ridicul pin vechime”: o haĭnă din timpu luĭ Pazvante). Vechĭ. Soldat din oastea lui Pazvantoglu, cabadaiŭ. Fig. Jăfuitor, hoțoman. V. cîrjaliŭ, manaf, pașoptist.
PAZVANGIU s. (IST.) (înv.) pazvant, pazvantlîu, pazvantoglu.

pazvangiu dex

Intrare: pazvangiu
pazvangiu substantiv masculin