pază definitie

14 definiții pentru pază

PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv).
PÁZĂ, paze, s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. ◊ Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. ◊ Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. ♦ (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. – Din păzi (derivat regresiv).
PÁZĂ s. f. 1. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea; (concretizat) persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească; paznic, gardă, escortă. Se plimbaseră de mici sub bună pază. CARAGIALE, O. III 93. Paza granițelor în vechime era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 23. Mergea cu pază bună În acel drum. PANN, P. V. II 39. ◊ Loc. adj. și (mai ales pe lîngă verbul «a sta») loc. adv. De pază = însărcinat cu paza, de gardă. Ați pus oameni de pază la toate magaziile? DEMETRIUS, C. 58. Se știe că inamicul are posturile de pază dincoace, spre noi, în cîmpie. CAMIL PETRESCU, U. N. 309. Stătu de pază o bună bucată de timp. ISPIRESCU, L. 109. [Ciuta] nici nu păștea, nici apă nu bea, ci se strejuia Și de pază-mi sta. TEODORESCU, P. P. 60. ◊ Loc. prep. (În construcție cu verbele «a lua», «a da», «a lăsa», «a fi», «a se afla») În paza (cuiva) = în seama, în grija, sub supravegherea (cuiva). Ia-mă în paza ta! CARAGIALE, O. III 81. Pornește spre casă urmat de cîțiva ostași, în paza cărora l-a dat împăratul pînă a doua zi, să vadă ce poate fi una ca asta? CREANGĂ, P. 84. A da oile în paza lupului v. lup. 2. Atenție, luare-aminte, prudență. Paza bună trece primejdia rea. SANDU-ALDEA, U. P. 26. Vaporul merge mai încet, mai cu pază. Patru oameni stau la roata de la cîrmă. VLAHUȚĂ, O. A. 407.
páză s. f., g.-d. art. pázei; pl. páze
páză s. f., g.-d. art. pázei; pl. páze
PÁZĂ s. 1. strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. și pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) nazirie, păzire. (Serviciul de ~.) 2. gardă, strajă, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. v. apărare. 4. v. grijă. 5. v. paznic. 6. v. santinelă. 7. v. gardă.
PÁZĂ s. v. arest, atenție, băgare de seamă, circumspecție, grijă, închisoare, luare-aminte, ocnă, penitenciar, precauție, prevedere, prudență, pușcărie, temniță.
PÁZĂ ~e f. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; strajă; gardă. A sta de ~.~a bună trece primejdia rea v. PRIMEJDIE. 2) Persoană sau grup de persoane având sarcina de a păzi (ceva sau pe cineva); caraulă; gardă; strajă. /v. a păzi
pază f. 1. acțiunea de a păzi, veghere: rămase de pază; 2. fig. îngrijire, băgare de seamă: paza bună trece primejdia rea. [Abstras din păzì].
páză f., pl. e (d. păzesc). Acțiunea de a păzi. A sta de pază, a sta de gardă, a supraveghea. A da în pază ceva cuĭva, a da ca să păzească. Prov. Paza bună trece primejdia rea. V. pîndă.
pa s. v. AREST. ATENȚIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CIRCUMSPECȚIE. GRIJĂ. ÎNCHISOARE. LUARE-AMINTE. OCNĂ. PENITENCIAR. PRECAUȚIE. PREVEDERE. PRUDENȚĂ. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.
PA s. 1. strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (înv. și pop.) priveghere, (reg.) păzeală, (înv.) nazirie, păzire. (Serviciul de ~.) 2. gardă, strajă, veghe, (înv., în Mold.) aret. (Stă de ~.) 3. apărare, asigurare, protecție, protejare, securitate, siguranță. (Măsuri de ~.) 4. grijă, seamă, (fig.) mînă. (I l-a dat în ~.) 5. paznic, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E ~ pe cîmp.) 6. (MIL.) santinelă, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pîndar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se afla în post.) 7. (MIL.) gardă, strajă, (pop.) caraulă, (înv.) culuc, păzitoare. (Să vină ~!)
PAZĂ. Subst. Pază, păzit (rar), strajă, străjuire, patrulare, caraulă, gardă, supraveghere, veghe, veghere. Ocrotire, protejare, proteguire (rar), apărare, scut (fig.). Tutelă, epitropie, eforie. Paznic, păzitor, gardian, strajă (rar), străjer (înv. și pop.), străjuitor (rar), pază, caraulaș (reg.), supraveghetor, cerber (fig., livr.). Ocrotitor, apărător, protector. Pîndar, păzitor; jitar (reg.); pădurar, gornic (reg.); vier, vințeler (reg.). Milițian, miliționer (neobișnuit); sergent de stradă (în trecut), curcan (depr., în trecut), gardian (în trecut), gardist (în trecut), vardist (în trecut), polițai (în trecut), polițist (în trecut), polițmaistru (înv.); pazarnic (înv.). Miliție; poliție (în trecut). Santinelă, planton, șilboc (germanism reg.). Patrulă. Grănicer, cordonaș (înv.), pichetaș (înv.), potecaș (înv. și pop.), plăieș (înv.). Pichet, post de pază. Gardă, escortă, suită, cortegiu, alai (înv.); gardă personală; gardă de onoare. Gardă civică (națională). Tutore, epitrop. Adj. Străjuitor (rar), veghetor (rar), de pază, de gardă, de strajă. Păzit, Sub pază, sub escortă. Ocrotitor, protector, proteguitor (rar), tutelar, apărător. Vb. A păzi, a fi (a sta, a face) de pază, a străjui, a face (a ține) strajă, a fi (a sta, a se pune) de strajă, a fi (a face, a se afla) de gardă, a patrula, a fi de santinelă, a fi (a face) de planton, a supraveghea, a veghea. A da în paza cuiva, a lăsa în paza cuiva, a fi (a se afla) în paza cuiva. A ocroti, a proteja, a protegui (rar), a tutela, a apăra. V. apărare, armată, ocrotire, prudență.
páză în sint. s. pază de corp Gardă de corp, bodyguard ◊ „Honecker s-a plâns reporterului [...] că, acum, «paza de corp îl supraveghează ca pe un prizonier».” R.l. 5 XI 91 p. 3 (după fr. garde de corps)

pază dex

Intrare: pază
pază substantiv feminin