pavea definitie

2 intrări

13 definiții pentru pavea

PAVEÁ, pavele, s. f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieșit din uz) Pavaj. – Din fr. pavé.
PAVEÁ, pavele, s. f. 1. Bloc, bucată de piatră, de cărămidă, de lemn etc. (de formă cubică), folosită la executarea pavajelor. ◊ Expr. (Reg.) A număra pavelele = a umbla fără rost, a bate străzile. 2. (Ieșit din uz) Pavaj. – Din fr. pavé.
PAVEÁ, pavele, s. f. 1. Bucată de piatră, de lemn etc. de formă aproape cubică sau prismatică, folosită la executarea pavajelor. Deodată se aude troscotul unei birje care zdrobește pavelele stradei. HASDEU, I. V. 159. Dînd peste trăsuri, încurcîndu-se în pavelele și butucii cu care era podit Iașul, se părea o stafie. RUSSO, O. 48. ◊ Expr. A număra pavelele = a umbla fără rost. Cîteodată, cînd sînt fără treabă, îmi place a lăinici pe ulițe sau – cum se zice – a număra pavelele. NEGRUZZI, S. I 320. 2. (Rar) Pavajul cu care este acoperită o curte sau o stradă. Un duruit de trăsură cutremură paveaua lăuntrică a mînăstirii, tocmai cînd ieșeam afară din odaie. HOGAȘ, DR. 258. Mi-am zdruncinat șelile prin droșce pe paveaua noastră. ALECSANDRI, T. 1012. Pe paveaua sunătoare Treci, tovarăș avînd numai al tău cîne. NEGRUZZI, S. II 92.
paveá (înv.) s. f., art. paveáua, g.-d. art. pavélei; pl. pavéle, art. pavélele
paveá s. f., art. paveáua, g.-d. art. pavélei; pl. pavéle
PAVEÁ s. v. caldarâm, pavaj.
PAVÉA s. f. bloc, bucată de piatră, de cărămidă sau lemn, cubică, pentru pavaje. (< fr. pavé)
paveá (pavéle), s. f. – Piatră de pavaj. Fr. pavé. – Der. pava, vb., din fr. paver; pavaj, s. n., din fr. pavage; pavela (var. pavelui), vb. (Mold., a pava, a pietrui), de la pl. pavele; paviment, s. n., din lat. pavimentum (sec. XIX), cf. pămînt.
PAVEÁ ~éle f. Bloc de material dur (piatră, cărămidă, lemn etc.) folosit la executarea pavajelor. /<fr. pavé
paveà f. Mold. pavaj: pavèle de piatră sau de brad.
*paveá f., pl. ele (fr. pavé). Mold. Barb. Pavaj.
pavea s. v. CALDARÎM. PAVAJ.
Pav/a, -ea v. Pavel I 5.

pavea dex

Intrare: pavea
pavea substantiv feminin
Intrare: Pavea
Pavea