PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor.

PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care execută pavaje; pavagiu. – Pava + suf. -tor.

PAVATÓR, -OÁRE, pavatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care așază pavelele unui pavaj, după anumite reguli; pavagiu.

pavatoáre (rar) s. f., g.-d. art. pavatoárei; pl. pavatoáre

pavatór (rar) s. m., pl. pavatóri

pavatoáre s. f., g.-d. art. pavatoárei; pl. pavatoáre

pavatór s. m., pl. pavatóri

PAVATÓR s. v. pietrar.

PAVATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la pavaje. [< pava + -tor].

PAVATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care lucrează la pavaje. (< pava + -tor)

PAVATÓR ~i m. Muncitor specializat în lucrări de pavaj. /a pava + suf. ~tor

PAVATOR s. pavagiu, pietrar. (~ de profesie.)