pauză definitie

15 definiții pentru pauză

PÁUZĂ, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acțiuni, a unei mișcări, a unei activități; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La școală) Recreație1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părți deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.
PÁUZĂ, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporară a unei acțiuni, a unei mișcări, a unei activități; interval de timp cât durează această întrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fără pauză = continuu, neîntrerupt. ♦ (La școală) Recreație1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzător valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontală, mai lungă decât cratima, folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului o oprire în lectură mai mare decât la virgulă sau pentru a separa două părți deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.
PÁUZĂ, pauze, s. f. 1. Interval de durată variabilă, în care o acțiune sau o activitate este suspendată, urmînd a fi reluată mai tîrziu; repaus, întrerupere. Tuși spre a-și drege glasul și începu rar și cu dese pauze. NEGRUZZI, S. I 8. ◊ Expr. A face o pauză = a se întrerupe (din lucru, din vorbă etc.). ♦ (La școală) Recreație. ♦ (La teatru) Antract. 2. (Concretizat) Semn pus pe portativ, pentru a indica întreruperea unei fraze muzicale și durata acestei întreruperi. ♦ Linie orizontală, mai lungă decît cratima, folosită ca semn de punctuație pentru a indica cititorului oprire în lectură, mai accentuată decît la virgulă. – Pronunțat: pa-u-.
páuză (pa-u-) s. f., g.-d. art. páuzei; pl. páuze
páuză s. f. (sil. pa-u-), g.-d. art. páuzei; pl. páuze
PÁUZĂ s. 1. repaus. (~ de amiază, într-o întreprindere.) 2. v. recreație. (Elevii ies în ~.) 3. v. antract. (În ~ unui spectacol.) 4. v. întrerupere. 5. suspensie. (Momente de ~.)
PÁUZĂ s.f. 1. Întrerupere momentană a unei acțiuni. ♦ Antract. 2. Semn muzical care indică o întrerupere de o anumită durată a frazei muzicale. ♦ Semn de punctuație de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru a arăta o oprire în lectură; timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor. [< lat., it. pausa, cf. gr. pause, germ. Pause].
PÁUZĂ s. f. 1. întrerupere momentană a unei acțiuni. ◊ reacție (2). ◊ antract. 2. semn convențional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale. 3. semn de punctuație (-) pentru a arăta o oprire în lectură. 4. timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor. (< lat. pausa, fr. pause, germ. Pause)
PÁUZĂ ~e f. 1) Întrerupere temporară a unei activități; recreație; odihnă; răgaz; repaus. 2) Perioadă de trecere în timpul vorbirii. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica întreruperea melodiei și durata de tăcere. 4) lingv. Semn de punctuație constând dintr-o bară care indică o oprire (puțin mai mare decât la virgulă) în timpul lecturii sau care deosebește două părți diferite ale aceluiași text. [G.-D. pauzei; Sil. pa-u-] /<lat. pausa, fr. pause, germ. Pause
pauză f. 1. întrerupere momentană a unei acțiuni: a face o pauză; 2. Muz. interval de timp, de durata unei măsuri; 3. în tipografie: trăsură de unire.
*páuză f., pl. e (fr. pause; it. lat. pausa, d. vgr. paûsis. V. paus). Suspensiune, întrerupere, repaus: după o pauză, dușmaniĭ începură ĭar bombardamentu. Muz. Tăcere echivalentă cu o măsură. Semnu care se pune supt linia a patra a portativuluĭ. V. soroacă.
PAUZĂ s. 1. repaus. (~ de amiază, într-o întreprindere.) 2. recreație. (Elevii ies în ~.) 3. antract. (În ~ unui spectacol.) 4. întrerupere, tăcere. (Lungi ~ punctau discuția.) 5. suspensie. (Momente de ~.)
pauză, semn convențional, corespunzător valorilor* de note, care indică întreruperea cântării pe o durată determinată. P. sunt marcate cu semne corespunzătoare notelor. Punctul* așezat în dreapta p. are același efect ca și în cazul notei: prelungește durata p. cu jumătate din valoare. Al doilea punct din dreapta p. prelungește durata acesteia cu încă un sfert din valoare (sau cu jumătate din valoarea primului punct). P. notei întregi este și semnul convențional cu care se notează p. unei măsuri* (de orice fel ar fi ea). V. Generalpause.
PÁUZĂ s. f. (< lat., it. pausa, cf. fr. pause. germ. Pause): semn de punctuație de forma unei liniuțe orizontale, mai lungă decât cratima (-), folosit pentru a arăta o oprire în lectură.
-PAUZĂ „diminuare, reducere”. ◊ gr. pausis „încetare” > fr. -pause, germ. id., engl. id. > rom. -pauză.

pauză dex

Intrare: pauză (subst.)
pauză subst. substantiv feminin
  • silabisire: pa-u-
Intrare: pauză (suf.)
pauză suf.