pauperitate definitie

14 definiții pentru pauperitate

PAUPERITÁTE s. f. v. paupertate.
PAUPERTÁTE s. f. Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitáte s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis.
PAUPERITÁTE s. f. v. paupertate.
PAUPERTÁTE s. f. (Livr.) Stare de extremă sărăcie în care se află cineva; pauperism. ◊ (Ieșit din uz) Act (sau certificat) de paupertate = act (sau certificat) prin care se atestă că o persoană nu posedă bunuri impozabile. [Var.: pauperitáte s. f.] – Din lat. paupertas, -tatis.
PAUPERTÁTE s. f. (Ieșit din uz, în expr.) Act (sau certificat) de paupertate = act care atestă starea de sărăcie a cuiva. Mă mir cum a putut scoate acte de paupertate, cînd avem moșie în județ. C. PETRESCU, Î. II 67.
paupertáte (pau-) s. f., g.-d. art. paupertắții
paupertáte s. f. (sil. pau-), g.-d. art. paupertății
PAUPERTÁTE s. pauperism.
PAUPERTÁTE s.f. (Liv.) Stare de extremă sărăcie; pauperism. ♦ (Ieșit din uz) Certificat de paupertate = certificat de sărăcie. [Cf. lat. paupertas, it. paupertà].
PAUPERTÁTE s. f. stare de extremă sărăcie; pauperism. (< lat. paupertas, it. paupertà)
PAUPERTÁTE f. livr. v. PAUPERISM. /<lat. paupertas, ~atis
paupertate f. 1. sărăcie: certificat de paupertate; 2. fig. lipsă de minte: paupertate intelectuală.
*paupertáte f. (lat. paupértas, -átis). Sărăcie. (Se zice numaĭ în act orĭ certificat, de paupertate).
PAUPERTATE s. pauperism.

pauperitate dex

Intrare: paupertate
paupertate substantiv feminin
  • silabisire: pau-
pauperitate