Definiția cu ID-ul 926793:
PÁUCĂ, pauce,
s. f. (Germanism învechit) Tobă (în formă de ceaun) cu o singură suprafață de percuție și care este acordată; tîmpină. Începură a suna din tobe, din pauce, din trîmbițe și din surle. ODOBESCU, S. I 72. – Pronunțat: pau-că.
Paucă dex online | sinonim
Paucă definitie