patrulater definitie

11 definiții pentru patrulater

PATRULATÉR, -Ă, patrulatere, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère (după patru).
PATRULATÉR, -Ă, patrulatere, s. n., adj. 1. S. n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère (după patru).
PATRULATÉR, patrulatere, s. n. Poligon cu patru laturi. Suma diagonalelor unui patrulater convex este cuprinsă între semiperimetru și perimetrul întreg. GEOMETRIA P. 13.
patrulatér (pa-tru-) s. n., pl. patrulatére
patrulatér s. n. (sil. -tru-), pl. patrulatére
PATRULATÉR s. (GEOM.) (rar) tetragon, (înv.) patrucolțurat, patrunghi.
PATRULATÉR s.n. Poligon cu patru laturi; tetragon. [După lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère].
PATRULATÉR, -Ă I. adj. care are patru laturi. II. s. n. poligon cu patru laturi; tetragon. (după lat. quadrilaterus, fr. quatrulatère)
PATRULATÉR ~e n. Poligon cu patru laturi; tetragon. /<lat. quadrilaterus, fr. quadrilatére
*patruláter, V. cŭadrilater.
PATRULATER s. (GEOM.) (rar) tetragon, (înv.) patrucolțurat, patrunghi.

patrulater dex

Intrare: patrulater
patrulater substantiv neutru
  • silabisire: -tru-