patrulat definitie

2 intrări

9 definiții pentru patrulat

PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller.
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A parcurge după un anumit program un traseu terestru, aerian sau pe apă, pentru a îndeplini o misiune de cercetare, de pază, de control etc. – Din patrulă. Cf. fr. patrouiller.
PATRULÁ, patrulez, vb. I. Intranz. A merge în recunoaștere; a face ronduri de pază. Pilcuri de soldați patrulau și păzeau marginile tîrgului. SADOVEANU, O. VI 365. [Jandarmul] se hodinește, că a patrulat pînă mai acu un ceas. POPA, V. 79. În sat, pe ulițele viscolite, patrulau în lung și-n lat dorobanții. MIRONESCU, S. A. 23.
patrulá (a ~) (pa-tru-) vb., ind. prez. 3 patruleáză
patrulá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. patruléz, 3 sg. și pl. patruleáză
PATRULÁ vb. I. intr. A merge în patrulă; a supraveghea ordinea; a face o recunoaștere. [< patrulă, cf. fr. patrouiller].
PATRULÁ vb. intr. a îndeplini misiunea de patrulă (1). (după fr. patrouiller)
A PATRULÁ ~éz intranz. A face serviciul de patrulă. /Din patrulă
*patruléz v. intr. (fr. patrouiller, îld. patouiller, d. patte, labă). Arm. Cercetez în calitate de patrulă saŭ de santinelă: patrulele patrulaŭ pin oraș, grăniceru patrula pe malu Nistruluĭ.

patrulat dex

Intrare: patrula
patrula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tru-
Intrare: patrulat
patrulat participiu