patrona definitie

2 intrări

13 definiții pentru patrona

PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner.
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține (pe cineva sau ceva); p. ext. a dirija, a conduce. – Din patron2. Cf. fr. patronner.
PATRONÁ, patronez, vb. I. Tranz. A ocroti, a sprijini, a susține, a favoriza (pe cineva sau ceva). Intrase în Eterie crezînd-o patronată de împăratul Alexandru. GHICA, S. 100.
patroná (a ~) (pa-tro-) vb., ind. prez. 3 patroneáză
patroná vb. (sil. -tro-), ind. prez. 1 sg. patronéz, 3 sg. și pl. patroneáză
PATRONÁ vb. a sprijini, a susține, a tutela. (Cine ~ această acțiune?)
PATRONÁ vb. I. tr. A ocroti, a sprijini, a susține. ♦ (Depr.) A prezida, a trona. [< fr. patronner].
PATRONÁ vb. tr. 1. a ocroti, a proteja, a sprijini, a susține. ◊ (depr.) a prezida, a trona. 2. (mar.) a înfășura cu ață de velă ori cu merlin capătul unei parâme pentru a împiedica despletirea sau uzarea. (< fr. patronner)
A PATRONÁ ~éz tranz. 1) (instituții) A ajuta la realizarea unor acțiuni (culturale, sociale, politice etc.); a lua sub șefie. 2) (persoane, așezăminte, teritorii etc.) A ține sub tutelă (limitând în drepturi sau ocrotind drepturile); a tutela. /Din patron
patronà v. a lua sub protecțiunea sa.
1) *patrón m. (lat. patronus). La Romanĭ, patrician de care depindeaŭ niște cetățenĭ maĭ săracĭ numițĭ cliențĭ, pe care, cînd aveaŭ procese, patronu îĭ apăra ca avocat. Fig. Protector, apărător. Sfînt căruĭa ĭ-e dedicată o biserică saŭ o comunitate. Șefu orĭ stăpînu uneĭ prăvăliĭ, uneĭ fabricĭ ș. a. – Fem. patrónă și -oánă. V. avocat și matronă.
*patronéz v. tr. (fr. patronner, d. patron, patron). Protejez, favorizez, sprijin: a patrona o candidatură, o sărbare.
PATRONA vb. a sprijini, a susține, a tutela. (Cine ~ această acțiune?)

patrona dex

Intrare: patrona
patrona verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -tro-
Intrare: patronă
patronă