patrimonial definitie

12 definiții pentru patrimonial

PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial.
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. Care aparține unui patrimoniu, privitor la un patrimoniu; care se moștenește, ereditar; de familie. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. Raporturi patrimoniale = raporturi juridice cu conținut economic. [Pr.: -ni-al] – Din fr. patrimonial.
PATRIMONIÁL, -Ă, patrimoniali, -e, adj. (Jur.) Referitor la un patrimoniu, care aparține unui patrimoniu, care se moștenește, de familie; ereditar. ◊ Bunuri patrimoniale = bunuri care pot fi evaluate în bani. – Pronunțat: -ni-al.
patrimoniál (pa-tri-, -ni-al) adj. m., pl. patrimoniáli; f. patrimoniálă, pl. patrimoniále
patrimoniál adj. m. (sil. -tri-, -ni-al), pl. patrimoniáli; f. sg. patrimoniálă, pl. patrimoniále
PATRIMONIÁL adj. (JUR.) ereditar. (Bunuri ~.)
Patrimonial ≠ nepatrimonial
PATRIMONIÁL, -Ă adj. Referitor la un patrimoniu; care face parte dintr-un patrimoniu. [Pron. -ni-al. / cf. fr. patrimonial, lat. patrimonialis].
PATRIMONIÁL, -Ă adj. referitor la un patrimoniu; care constituie un patrimoniu. ♦ (jur.) raporturi ~e = raporturi care au un conținut economic; bunuri ~e = bunuri care pot fi evaluate în bani. (< fr. patrimonial, lat. patrimonialis)
PATRIMONIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de patrimoniu; propriu unui patrimoniu. ◊ Bunuri ~e bunuri care pot fi apreciate în bani. [Sil. -ni-al] /<fr. patrimonial
patrimonial a. ce ține de un patrimoniu: avere patrimonială.
*patrimoniál, -ă adj. (lat. patrimonialis). Din patrimoniŭ: avere patrimonială.

patrimonial dex

Intrare: patrimonial
patrimonial adjectiv
  • silabisire: -tri-, -ni-al