patriciu definitie

2 intrări

10 definiții pentru patriciu

PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius.
PATRÍCIU, patricii, s. m. 1. Titlu nobiliar, instituit în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, păstrat și în Imperiul Bizantin; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Patrician (1); p. gener. nobil, aristocrat. – Din lat. patricius.
patríciu [ciu pron. ciu] (pa-tri-) s. m., art. patríciul; pl. patrícii, art. patríciii (-ci-ii)
patríciu s. m. (sil. -tri-) [-ciu pron. -ciu], art. patríciul; pl. patrícii, art. patríciii
PATRÍCIU s. v. patrician.
PATRÍCIU s.n. Demnitate instituită de împăratul Constantin cel Mare, reprezentând cel mai înalt rang din Imperiul roman după împărat. [Pron. -ciu. / < lat. patricius].
PATRÍCIU s. n. titlu instituit de împăratul Constantin cel Mare, cel mai înalt rang din Imperiul Roman, după împărat; cel care poseda acest titlu. (< lat. patricius)
patriciu s. v. PATRICIAN.
patríciu s. m. 1992 (pol.) (Liberal) adept al lui Dinu Patriciu v. romanist (din n.pr. Patriciu)
Patriciu v. Patrichie 4.

patriciu dex

Intrare: patriciu
patriciu substantiv masculin
  • silabisire: -tri-
  • pronunție: -ciu pr. -cĭu
Intrare: Patriciu
Patriciu