patriarhie definitie

11 definiții pentru patriarhie

PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații. 2. Biserica centrală a unei patriarhii (1). [Pr.: -tri-ar-] – Din sl. patrijarhija, ngr. patriarhía.
PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații. 2. Biserica centrală a unei patriarhii (1). [Pr.: -tri-ar-] – Din sl. patrijarhija, ngr. patriarhía.
PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație administrativă bisericească condusă de un patriarh. Reședința unui patriarh. 2. Biserica centrală a unei patriarhii (1). De-acolo a ieșit Chiru de la biserica Enei... care mai în urmă a ajuns cîntăreț în strana din dreapta la patriarhie. GHICA, S. 56.
patriarhíe (pa-tri-ar-) s. f., art. patriarhía, g.-d. art. patriarhíei; pl. patriarhíi, art. patriarhíile
patriarhíe s. f. (sil. -tri-ar-), art. patriarhía, g.-d. art. patriarhíei; pl. patriarhíi, art. patriarhíile
PATRIARHÍE s. (BIS.) (rar) patriarhat. (~ din București.)
PATRIARHÍE ~i f. 1) Unitate administrativă bisericească supremă având în frunte un patriarh. 2) Reședința unui patriarh. 3) Biserica centrală a acestei unități administrative. [G.-D. patriarhiei] /<sl. patrijárhija, ngr. patriarhia
patriarhie f. 1. demnitate de patriarh; 2. țară supusă jurisdicțiunii sale; 3. palatul unde rezidă patriarhul.
patriarhíe f. (mgr. patriarhia, vsl. -arhiĭa). Autoritatea de patriarh biblic: a trăi supt patriarhie. Demnitatea de patriarh bisericesc. Timpu cît funcționează un patriarh: în timpu patriarhiĭ luĭ. Sediu, cancelaria patriarhuluĭ: mă duc la patriarhie. Teritoriu supus patriarhuluĭ: patriarhia Antiohiiĭ. – Fals patriarhat (fr. patriarchat), ca și primariat îld. primărie, demnitate de primar.
PATRIARHIE s. (BIS.) (rar) patriarhat. (~ din București.)
patriarhíe, patriarhii s. f. 1. (Înv.) Demnitatea sau funcția de patriarh (1); patriarhat (1). 2. Organizație bisericească ortodoxă (sau eterodoxă) autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații; (rar) patriarhat (1). ♦ Patriarhia Română = instituția centrală a Bis. Ortodoxe Române, autocefală și unitară, instituită prin „Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal și mitropolitan al Ungrovlahiei, ca primat al României, la rangul de scaun patriarhal”, promulgată la 23 februarie 1925 și recunoscută prin tomosul patriarhului ecumenic Vasile II din 30 iulie 1925. Sub raport canonic și administrativ, cuprinde: 4 mitropolii, 5 arhiepiscopii și 8 episcopii, ca eparhii în țară, iar peste hotare: Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din S.U.A. și Canada, cu sediul la Detroit (Michigan), Arhiepiscopia ortodoxă pentru Europa centrală și occidentală, cu sediul la Paris (ambele cuprinzând 29 de parohii ortodoxe), Vicariatul ortodox român de la Vîrșeț (Iugoslavia) și Vicariatul ortodox român de la Gyula (Ungaria). Are sediul la București. 3. Biserica centrală a unei patriarhii. [Var.: (înv.) patriarsíe, patrierhíe s. f.] – Din sl. patrijarhija, gr. patriarhia.

patriarhie dex

Intrare: patriarhie
patriarhie substantiv feminin
  • silabisire: -tri-ar-