patriarcal definitie

17 definiții pentru patriarcal

PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal.
PATRIARHÁL, -Ă, patriarhali, -e, adj. 1. Al patriarhului (1) sau al patriarhiei, privitor la patriarh sau la patriarhie. 2. Care amintește simplitatea obiceiurilor și a traiului din vechime; p. ext. liniștit, tihnit; bătrânesc, tradițional, rustic. [Pr.: -tri-ar-. – Var.: (înv.) patriarcál, -ă adj.] – Din fr. patriarcal (după patriarh).
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal.
PATRIARHÁL, -Ă, patriarhali, -e, adj. 1. Al patriarhului (1) sau al patriarhiei, privitor la patriarh sau la patriarhie. 2. Care amintește simplitatea obiceiurilor și a traiului din vechime; p. ext. liniștit, tihnit; bătrânesc, tradițional, rustic. [Pr.: -tri-ar-. – Var.: (înv.) patriarcál, -ă adj.] – Din fr. patriarcal (după patriarh).
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal.
PATRIARHÁL, -Ă, patriarhali, -e, adj. 1. Care amintește simplitatea obiceiurilor și a traiului din vechime; simplu, liniștit, tihnit. Schimbasem o viață patriarhală și ticnită pe o pribegie fără țintă, cătră care pășeam pe nestatornice și oarbe trepte de necunoscut. HOGAȘ, M. N. 184. ♦ (Rar, despre îmbrăcăminte) Bătrînesc, tradițional. Figura vechiului lui stăpîn ce sta pe același jeț unde stă acum potrivnicul se refăcea la loc... cu patriarhalul halat cu care el era deprins de atîta vreme. ANGHEL, PR. 44. 2. De patriarh, al patriarhului sau al patriarhiei. Vicar patriarhal. Reședință patriarhală. – Variantă: (învechit) patriarcál, -ă (MACEDONSKI, O. I 64) adj.
patriarhál (pa-tri-ar-) adj. m., pl. patriarháli; f. patriarhálă, pl. patriarhále
patriarhál adj. m. (sil. -tri-ar-), pl. patriarháli; f. sg. patriarhálă, pl. patriarhále
PATRIARHÁL adj. 1. rustic, țărănesc, (livr.) campestru. (Viață ~.) 2. v. liniștit. 3. v. bătrânesc.
PATRIARCÁL, -Ă adj. v. patriarhal.
PATRIARHÁL, -Ă adj. De patriarh, al patriarhului. ♦ Referitor la vechii patriarhi și la moravurile lor austere. ♦ Simplu, tihnit. [Pron. -tri-ar-, var. patriarcal, -ă adj. / cf. fr. patriarcal, după patriarh].
PATRIARHÁL, -Ă adj. 1. referitor la patriarh(ie). ◊ care amintește de vechii patriarhi și de moravurile lor austere; simplu; (p. ext.) liniștit, tihnit, tradițional. 2. care ține de patriarhat. (după fr. patriarcal)
PATRIARHÁL1 ~ă (~i, ~e) Care amintește simplitatea moravurilor și a traiului în patriarhat; în spiritul tradițiilor străvechi. Cultură ~ă. ◊ Viață ~ă viață simplă și tihnită. [Sil. -tri-ar-] /<fr. patriarcal
PATRIARHÁL2 ~ă (~i, ~e) Care ține de patriarh sau de patriarhie; propriu patriarhului sau patriarhiei. Veșminte ~e. [Sil. -tri-ar-] /<fr. patriarcal
patriarhal a. 1. ce ține de vechii patriarhi, care e simplu cum era vieața lor: casă patriarhală; 2. ce ține de demnitatea patriarhului: scaun patriarhal.
*patriarhal, -ă adj. (lat. patriarchalis, d. patriarcha, patriarh; vgr. patriarhikós. P. formă, cp. cu monarhic). De patriarh biblic: simplicitate patriarhală. Ca de patriarh: barbă patriarhală. Ca din timpu patriarhilor, simplu, primitiv, nezbucĭumat: a duce o vĭață patriarhală. De patriarh, de șef ecleziastic: sediu patriarhal. Adv. Ca patriarhiĭ, simplu: a trăi patriarhal.
PATRIARHAL adj. 1. rustic, țărănesc, (livr.) campestru. (Viață ~.) 2. liniștit, tihnit. (Un oraș ~.) 3. bătrînesc, tradițional, vechi. (Datini ~.)

patriarcal dex

Intrare: patriarhal
patriarcal
patriarhal adjectiv
  • silabisire: -tri-ar-