PATOGENITÁTE s. f. Proprietate a unor microorganisme de a provoca infecții. – Patogen + suf. -itate.

PATOGENITÁTE s. f. Proprietate a unor microorganisme de a provoca infecții. – Patogen + suf. -itate.

PATOGENITÁTE s. f. Faptul de a fi patogen. Eu am aflat bacili asemuitori care pot avea același grad de patogenitate ca și bacilii febrei tifoide. BABEȘ, O. A. I 233.

patogenitáte s. f., g.-d. art. patogenitắții

patogenitáte s. f., g.-d. art. patogenității

PATOGENITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este patogen; capacitate a unei specii de microbi de a produce o boală. [Cf. germ. Pathogenität].

PATOGENITÁTE s. f. capacitate a unei specii de microbi de a produce o boală. (< germ. Pathogenität)

PATOGENITÁTE f. Caracter patogen. /patogen + suf. ~itate