patogenie definitie

10 definiții pentru patogenie

PATOGENÍE s. f. Ramură a patologiei care se ocupă cu studierea mecanismului de producere și de evoluție a bolilor. – Din fr. pathogénie.
PATOGENÍE s. f. Ramură a patologiei care se ocupă cu studierea mecanismului de producere și de evoluție a bolilor. – Din fr. pathogénie.
PATOGENÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază procesul producerii bolilor. Patogenia tuberculozei.
patogeníe s. f., art. patogenía, g.-d. patogeníi, art. patogeníei
patogeníe s. f., art. patogenía, g.-d. patogeníi, art. patogeníei
PATOGENÍE s. (MED.) patogeneză.
PATOGENÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază mecanismul de apariție și dezvoltare a unei boli; patogeneză. [Gen. -iei. / < fr. pathogénie, cf. fr. pathos – boală, gennan – a naște].
PATOGENÍE s. f. ramură a medicinei care studiază mecanismul de apariție și dezvoltare a bolilor; patogeneză. (< fr. pathogénie)
PATOGENÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul apariției și evoluției bolilor. /<fr. pathogénie
PATO- „boală, suferință”. ◊ gr. pathos „pasiune, emoție” > fr. patho-, germ. id., engl. id., it. pato- > rom. pato-. □ ~biont (v. -biont), s. n., organism heterofit care produce boli la plante și care se hrănește cu substanțe organice gata sintetizate; sin. patotrof; ~cenoză (v. -cenoză1), s. f., totalitatea factorilor patogeni dintr-un biotop, priviți ca un sistem; ~cliză (v. -cliză3), s. f., predispoziție de ordin morfologic sau funcțional pentru localizarea unui proces patologic cu predilecție pentru anumite organisme; ~fit (v. -fit), adj., s. n., (agent patogen) care provoacă îmbolnăvirea plantelor; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază disfuncțiile organismului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de boli; ~foreză (v. -foreză), s. f., proces de transmitere a bolilor; ~gen (v. -gen1), adj., 1. (Despre microbi) Capabil să producă infecții. 2. Care se referă la o boală; ~genetic (v. -genetic), adj., care se referă la patogenie; ~geneză (v. -geneză), s. f., patogenie*; ~genezie (v. -genezie), s. f., ansamblu de simptome pe care le determină un anumit remediu la un om sănătos; ~genic (v. -genic), adj., care provoacă o boală; ~genie (v. -genie1), s. f., disciplină care studiază mecanismul de apariție și dezvoltare a unei boli; sin. patogeneză; ~gnomie (v. -gnomie), s. f., ansamblul semnelor caracteristice unei boli; ~gonie (v. -gonie), s. f., știință care studiază cauzele bolilor; ~grafie (v. -grafie), s. f., studierea biografiei unor personalități cu scopul evidențierii unor trăsături psihopatologice ale acestora; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Ramură a medicinii care studiază natura și simptomele bolilor. 2. Ansamblu de modificări morbide care apar în țesuturile corpului în cursul unei anumite boli; ~mimie (v. -mimie), s. f., stare morbidă caracterizată prin nevoia de simulare a unei boli, uneori chiar prin automutilare; ~morfogen (v. morfo-, v. -gen1), adj., (despre vegetale) care produce modificări morfologice din cauza unui agent patogen; ~morfologie (v. morfo-, v. -logie1), s. f., anatomie patologică; ~plastie (v. -plastie), s. f., dinamică a particularităților prin care se manifestă o anumită boală la o anumită persoană; ~poieză (v. -poieză), s. f., etiologie a bolilor; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., psihologie patologică; ~tip (v. -tip), s. n., totalitatea caracterelor patologice asemănătoare la membrii unui grup de indivizi; ~trof (v. -trof), adj., patobiont*.

patogenie dex

Intrare: patogenie
patogenie substantiv feminin