patern definitie

14 definiții pentru patern

PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus.
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. – Din fr. paterne, lat. paternus.
PATÉRN, -Ă, paterni, -e, adj. (Livresc) De tată, al tatălui, părintesc. Ironia firii a făcut ca lunga sîrguință paternă să fie înghițită de moarte. CĂLINESCU, E. 41.
patérn adj. m., pl. patérni; f. patérnă, pl. patérne
patérn adj. m., pl. patérni; f. sg. patérnă, pl. patérne
PATÉRN adj. v. părintesc.
PATÉRN adv. v. părintește.
PATÉRN, -Ă adj. De tată, al tatălui; părintesc; paternal. [Cf. fr. paterne, lat. paternus].
PATÉRN, -Ă adj. care aparține tatălui, de tată. (< fr. paterne, lat. paternus)
PATÉRN ~ă (~i, ~e) și adverbial Care este caracteristic pentru tată; de tată. /<fr. paterne, lat. paternus
patern a. părintesc.
*patérn, -ă adj. (lat. páternus, d. pater, tată). De tată, părintesc: ĭubire paternă. Părintesc, al părinților: casa paternă.
patern adj. v. PĂRINTESC.
patern adv. v. PĂRINTEȘTE.

patern dex

Intrare: patern
patern adjectiv