pateric definitie

12 definiții pentru pateric

PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ.
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări (trecuți de Biserică în rândul sfinților); text care face parte dintr-o astfel de colecție. – Din sl. paterikŭ.
PATERÍC, paterice, s. n. Colecție de povestiri din viața vechilor călugări, din care unii sînt socotiți de biserică în rîndul sfinților. Ai citit povestea din pateric cînd un duhovnic bătrîn a poruncit ucenicului să înfigă răsadul în pămînt cu rădăcina în sus? STĂNOIU, C. I. 139.
pateríc s. n., pl. pateríce
pateríc s. n., pl. pateríce
PATERÍC s. (BIS.) (înv.) otecinic.
pateríc (pateríce), s. n. – Cartea cu viețile sfinților părinți. Mgr. πατεριϰόν, parțial prin sl. paterikŭ. Cf. pateriță (mr., megl. pătăriță), s. f. (cîrjă de prelat), din ngr. πατερίτσα, cf. bg., rus. paterica, sb. pȁtarica (Vasmer, Gr., 112).
PATERÍC ~ce n. rel. Carte în care este descrisă viața unor persoane canonizate de biserică. /<sl. pateriku
pateric n. colecțiune de viețile cuvioșilor pusnici. [Gr. mod. PATERIKÓN (din PATÉRAS, părinte)].
pateríc n., pl. urĭ și e (ngr. paterikón, d. patéras, tată, părinte; rus. paterik). Carte care conține biografia sfinților saŭ sihaștrilor. V. otecĭnic, patrologie.
PATERIC s. (BIS.) (înv.) otecinic.
patérie, paterice și patericuri s. n. Colecție de texte cuprinzând pilde și învățături ale vechilor călugări vestiți prin sfințenie vieții lor, care au trăit în Orient în sec. 4-5 d. Hr.; text dintr-o astfel de colecție; (înv.) otecinic. – Din sl. paterikŭ.

pateric dex

Intrare: pateric
pateric substantiv neutru
  • pronunție: Acc. și pat'eric
pateric
  • pronunție: Acc. și pat'eric