pater definitie

13 definiții pentru pater

PÁTER, pateri, s. m. Călugăr sau preot catolic. – Din lat. pater.
PÁTER, pateri, s. m. Călugăr sau preot catolic. – Din lat. pater.
páter (călugăr/preot catolic) s. m., pl. páteri
*Páter nóster (rugăciune) (lat.) s. propriu n.
páter s. m., pl. páteri
PÁTER s. v. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune.
PÁTER s. m. preot, călugăr catolic. (< lat. pater)
PÁTER ~i m. Călugăr sau preot catolic. /<lat. pater
páter adj. m. (reg.) nebun.
pater s. v. APARIȚIE. ARĂTARE. DUH. FANTASMĂ. FANTOMĂ. NĂLUCĂ. NĂLUCIRE. NĂZĂRIRE. SPECTRU. SPIRIT. STAFIE. STRIGOI. UMBRĂ. VEDENIE. VIZIUNE.
Dis(Pater), denumire purtată în mitologia romană de o zeitate subpămînteană, identificată mai tîrziu cu Pluto.
LIBER PATER, vechi zeu italic, al sporului și înmulțirii. Era asociat de obicei cu zeița Libera, ambii fiind divinități plebee. Le erau consacrate serbările Liberalia (17 mart.), originare din Latium. Mai târziu L.P. a fost identificat cu Bachus, iar Libera cu Proserpina.
PATER, Walther Horatio (1839-1894), eseist, critic literar și scriitor englez. Cea mai de seamă personalitate a esteticii engleze din sec. 19. Susținător al teoriei „artă pentru artă”. Studii consacrate Renașterii italiene și romantismului englez („Studii de istorie a Renașterii”, „Portrete imaginare”). Romane istorice („Marius epicureanul”, „Gaston de La Tour”) în care se remarcă ca un excelent stilist.

pater dex

Intrare: pater
pater substantiv masculin