patent definitie

42 definiții pentru patent

PATÉNT3 s. n. v. patentă.
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent.
PATÉNT1, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ◊ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent.
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liber-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.
PATÉNT3 s. n. v. patentă.
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent.
PATÉNT1, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ◊ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent.
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.
PATÉNT1 s. n. v. patentă.
PATÉNT3, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre încuietori, lacăte etc.) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare etc. Deschise. lacătul său patent. C. PETRESCU, C. V. 44. Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă (1).
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. Care nu se poate tăgădui, evident. Minciună patentă. ▭ Rezultatul fu ceva mai bun decît patentul meu nesucces din ziua precedentă. GALACTION, O. I 233.
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Dreptul exclusiv care se acordă unui inventator de a fabrica și de a comercializa o invenție a sa; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet. ♦ Fig. (Ironic) Sistem, procedeu (propriu, special al cuiva). Candida pe lista guvernului. Toți se zbăteau pe drumuri, cheltuiau bani... Naie Bălușanu nu se mișca de la club Are el patenta lui. PETRESCU, Î. II 136. ♦ Certificat, dovadă. (Fig.) Junghiurile în picioare și podagra îmi chezășuiesc pentru restul vieții cea mai nerevocabilă patentă de incapacitate în deprinderile sprintene și obositoare ale vînătoriei. ODOBESCU, S. III 13. ◊ Potentă de sănătate - act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea sa dintr-un port, prin care se adeverește bunăstarea sanitară a echipajului. Apăru în capul schelei cu patenta de sănătate în mînă. BART, E. 80. 2. (Învechit) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; actul prin care se confixma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii. Meseriașii plătesc, pe lîngă contribuțiunea personală... și impozitul de patente. I. IONESCU, M. 222. – Variantă: patént s. n.
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
patént1 adj. m., pl. paténți; f. paténtă, pl. paténte
paténtă (capsă, act) s. f., g.-d. art. paténtei; pl. paténte
patént s. n. /paténtă s. f. (brevet de invenție, dreptul de a profesa o meserie), pl. paténte
patént (clește) s n., pl. paténte
patént (care prezintă garanții, evident) adj. m., pl. paténți; f. sg. paténtă, pl. paténte
paténtă (capsă) s. f., pl. paténte
PATÉNT adj. v. autentic, bun, curat, veritabil.
PATÉNT adj. v. evident.
PATÉNTĂ s. brevet, (astăzi rar) licență (~ de invenție.)
PATÉNTĂ s. v. adeverintă, capsă, certificat, dovadă, mărturie.
PATÉNT3, -Ă adj. (Bot.; despre părți similare ale unui organ) Bine distinct și răsfirat. [< lat. patens].
PATÉNT2, -Ă adj. (Despre încuietori, lacăte) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ◊ Clește patent (și s.n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. // s.f. Capsă. [< germ. Patent].
PATÉNT1, -Ă adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor) De netăgăduit; autentic, evident. [< fr. patent, it. patente].
PATÉNT s.n. Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. [< germ. Patent].
PATÉNTĂ s.f. 1. Drept exclusiv acordat unui inventator sau unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ (Înv.) Brevet, autorizație de a exercita un anumit comerț. ♦ Patentă de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. ♦ (Fig.; ironic) Sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. Impozit care se plătea în trecut pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. [< fr., it. patente].
PATÉNT3, -Ă I. adj. (despre încuietori, lacăte) construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ♦ clește ~ (și s. n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. II. s. f. capsă. (< germ. Patent)
PATÉNT2, -Ă adj. (despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) de netăgăduit; autentic, evident. (< fr. patent)
PATÉNT1 s. n. punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare. (< germ. Patent)
PATÉNTĂ s. f. 1. drept exclusiv acordat unui inventator, unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ ~ de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. ◊ (fig.) sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. (în trecut) impozit care se plătea pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. ◊ licență (pentru exercitarea unui anumit comerț). (< fr. patente, germ. Patent)
PATÉNT2 ~tă (~ți, ~te) (despre sisteme tehnice) Care exclude defectele în procesul de funcționare; cu garanții de funcționare bună. ◊ Clește ~ clește special pentru apucat și tăiat sârma, tabla etc. /<germ. Patent
PATÉNT1 ~tă (~ți, ~te) (despre manifestări ale oamenilor) Care exclude orice contestare; de netăgăduit; incontestabil. /<fr. patent
PATÉNTĂ ~e f. 1) Document care adeverește dreptul unui inventator asupra invenției sale; brevet. 2) Certificat pentru dreptul de a face comerț sau de a exercita o profesie liberă. 3) Impozit anual plătit de negustori sau de liber-profesioniști pentru acest drept. [Var. patent] /<fr. patente, germ. Patent
patent a. învederat: un adevăr patent.
*patént, -ă adj. (fr. patent, d. lat. pátens, -éntis, care e deschis, d. patére, a fi deschis). Absolut evident, absolut manifest: prostie patentă.
*paténtă f., pl. e (fr. patente, d. patent, patent). Diplomă acordată de un suveran, de o corporațiune (Rar). Bir anual al negustorilor și al profesioniștilor liberĭ (medicĭ, avocațĭ ș. a.). Adeverință care certifică plata acestuĭ bir: a arăta patenta.
PATENT adj. evident, învederat, notoriu, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.)
patent adj. v. AUTENTIC. BUN. CURAT. VERITABIL.
PATENTĂ s. brevet, (astăzi rar) licență. (~ de invenție.)
patentă s. v. ADEVERINȚĂ. CAPSĂ. CERTIFICAT. DOVADĂ. MĂRTURIE.

patent dex

Intrare: patent (adj.)
patent 1 adj. adjectiv
Intrare: patent (s.n.)
patent 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: patentă
patent 2 s.n. substantiv neutru
patentă substantiv feminin