patefon definitie

12 definiții pentru patefon

PATEFÓN, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special, care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana difuzorului. – Din fr. pathéphone.
PATEFÓN, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri de gramofon prin mișcarea orizontală sau pe verticală a unui ac special, care urmărește șanțul săpat în disc și comandă membrana difuzorului. – Din fr. pathéphone.
PATEFÓN, patefoane, s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe o placă sub formă de șanțuri de adîncime variabilă. V. gramofon.
patefón s. n., pl. patefoáne
patefón s. n., pl. patefoáne
PATEFÓN s. gramofon. (Placă de ~.)
PATEFÓN s.n. Fonograf asemănător gramofonului, dar fără pâlnie de rezonanță. [< fr. pathéphone, cf. Pathé – firmă care fabrica fonografe].
PATEFÓN s. n. aparat pentru reproducerea înregistrărilor pe discuri (1). (< fr. pathéphone)
PATEFÓN ~oáne n. înv. Aparat acustic pentru reproducerea sunetelor (mai ales muzicale) înregistrate pe discuri. /<fr. pathéphone
PATEFON s. gramofon. (Placă de ~.)
PATEFÓN (< fr.; {s} n. pr. Pathé + [gramo]fon) s. n. Aparat pentru reproducerea sunetelor înregistrate pe discuri (4), prin mișcarea pe orizontală sau pe verticală a unui ac, care urmărește șanțul (rila) săpat în disc, mișcarea acului fiind transmisă diafragmei. Inventat de frații Pathé în 1908.
patefon, patefoane s. n. 1. (iron., înv.) soacră. 2. copil mic.

patefon dex

Intrare: patefon
patefon substantiv neutru