patașcă definitie

18 definiții pentru patașcă

PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka.
PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă. [Var.: pătáșcă s. f.] – Cf. tașcă.
PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Reg.) 1. Numele mai multor mijloace (rudimentare) de transport sau al unor părți componente ale acestora. 2. Năsălie; dric. 3. Tașcă. [Var.: pătáșcă s. f.] – Cf. tașcă.
PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Înv.) Pitac2. – Din rus. patacka.
PATÁȘCĂ2, patașce, s. f. Monedă veche de argint; patacă. V. bumașcă. Am fost la doctor și-am scos certificat. Mi-a luat doctorul o patașcă, bașca timbrele și hîrtiile. STANCU, D. 259. Plăti Izvoreanului... două patașce, trei sfanți și o firfirică. CHIRIȚESCU, GR. 182.
PATÁȘCĂ1, pataște, s. f. (Mold.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. Pe dinaintea flăcăilor trudiți, in liniștea mare ce se întinsese deodată, trecu cea din urmă patașcă albă, cu cel din urmă rănit. SADOVEANU, O. VI 25.- Pl. și: pătăști.
PATÁȘCĂ1 s. f. Patacă.
PATÁȘCĂ2, pataște, s. f. (Reg.) 1. Car mortuar, dric. 2. Targă. [Pl. și: pătăști]
patáșcă s. f., g.-d. art. patáștei; pl. patáște
patáșcă (mijloc de transport, tașcă, monedă) s. f., g.-d art. patáștei; pl. patáște
patașcă (brancardă, monedă) s. f., pl. pătăști (pataște)
PATÁȘCĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)
PATÁȘCĂ s. v. brancardă, car funebru, car funerar, car mortuar, corlată, dric, năsălie, targă, tașcă.
patáșcă1, patáște, s.f. (reg.) 1. numele mai multor mijloace de transport sau al unor părți componente ale acestora (targă, brancardă, năsălie, dric, roabă, fundul căruței, corlată la car, loitră, drug, șa, tașcă etc.). 2. (la pl.) colțunași umpluți cu griș. 4. dedițel de pădure.
patașcă f. pat de mort: patașca e dricul pentru cei avuți, năsălia pentru cei sărmani.
patáșcă f., pl. ște, șce și pătăștĭ (fr. [d. sp.] patache, f., șalupă de poliție saŭ de vamă în porturĭ, birjă proastă. Cp. cu caleașcă, d. fr. calèche, și cu barabaftă). Est. Trăsură de dus morțiĭ, car funebru (dric, droagă). Nord. Targă. Roabă, tărăboanță.
patașcă s. v. BRANCARDĂ. CAR FUNEBRU. CAR FUNERAR. CAR MORTUAR. CORLATĂ. DRIC. NĂSĂLIE. TARGĂ. TAȘCĂ.
PATAȘCĂ s. pitac. (Moneda austriacă numită ~.)

patașcă dex

Intrare: patașcă (pl. -ște)
patașcă pl. -ște substantiv feminin
Intrare: patașcă (pl. pătăști)
patașcă pl. pătăști