PÁCINIC, -Ă adj. v. pașnic.

PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic.

PÁCINIC, -Ă adj. v. pașnic.

PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură și nu supără pe nimeni, care este partizan al relațiilor prietenești, armonioase și evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acțiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic.

PÁCINIC, -Ă adj. v. pașnic.

PÁSNIC, pașnice, s. n. Pas ³.

PÁȘNIC, -Ă, pașnici, -e, adj. 1. Care iubește și susține pacea, care evită orice conflict, partizan al relațiilor prietenești, armonioase. Or fi știind oare pașnicii locuitori de pe acest ostrov din ce vremi de vijelie au rămas zidurile năruite? VLAHUȚĂ, R. P. 11. 2. (Despre acțiuni, atitudini etc.) Care sprijină lupta pentru pace; de pace, lipsit de agresivitate. După biruința Uniunii Sovietice, rămîne drum deschis realizărilor pașnice, prin înțelegere și înfrățire. SADOVEANU, E. 269. 3. (Despre un loc, despre un peisaj etc.) Liniștit, calm, tihnit. Lumina de aur a soarelui lucește blînd într-un colț pașnic de natură. SADOVEANU, O. VI 329. O singură colibă Sta pașnică în văi. COȘBUC, P. II 258. Tot ce-i înconjoară, deal, luncă, șes, izvor, E pașnic ca blîndețea din sufletele lor. ALECSANDRI, O. 246. – Variantă: (învechit) pácinic, -ă (EMINESCU, N. 38, ALECSANDRI, P. III 135, RUSSO, O. 66) adj.

páșnic adj. m., pl. páșnici; f. páșnică, pl. páșnice

páșnic adj. m., pl. páșnici; f. sg. páșnică, pl. páșnice

PÁSNIC s. v. compas, pas.

PÁȘNIC adj. 1. v. blând. 2. (înv.) pacific, păciuit. (Popor ~.) 3. v. calm. 4. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, potolit, tihnit. (A dus o viață ~.)

Pașnic ≠ agresiv, războinic, violent

pásnic (-ci), s. m. – Măsurător de terenuri cu pasul. Din sl. pasti „a paște” (Tiktin). În Mold., rar, din cauza confuziei cu paznic.

PÁȘNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane sau colectivități) Care manifestă dragoste de pace; care se străduiește să evite conflictele. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este calm; lipsit de agresivitate; pacific. 3) (despre fapte sau acțiuni) Care se face în sprijinul păcii; care susține pacea. 4) (despre locuri, peisaje etc.) Care se caracterizează prin tihnă. /pace + suf. ~nic

pasníc, -ă, adj., s.m. sau n. (reg.) 1. (adj.) cu pasul mare, care merge repede. 2. (s.m.) nume de vierme. 3. (s.m.) persoană care măsoară cu pașii un teritoriu. 4. (s.n., înv.) unealtă de lemn ca un compas folosită în dulgherie, rotărie, dogărie; pas.

pacinic a. V. pașnic.

pașnic (pacinic) a. 1. cui place pacea: om pașnic; 2. favorabil păcii: așezăminte pașnice; 3. scutit de turburări, liniștit: domnie pașnică.

pácĭnic, V. pașnic.

1) pásnic m. (d. vsl. pasti, a paște adică „supraveghetor de pășune”). Nord. Rar. Ajutor de primar rural și une-orĭ și perceptor (care judeca și micĭ neînțelegerĭ). V. vornic, vătăman, paznic.

2) pásnic n., V. pas 2.

páșnic, -ă adj. (vechĭ pacĭnic, d. pace, după veșnic). Ĭubitor de pace, liniștit, pacific: om pașnic. Care tinde la pace, spre pace: ideĭ, așezăminte pașnice. Liniștit, fără turburărĭ: domnie pașnică. Adv. În pace: a trăi pașnic.

pasnic s. v. COMPAS. PAS.

PAȘNIC adj. 1. blajin, blînd, bun, domol, (livr.) mansuet, (reg.) pîșin, (înv.) lin. (Un om extrem de ~.) 2. (înv.) pacific, păciuit. (Popor ~.) 3. calm, domol, liniștit, potolit, stăpînit, temperat. (Fire ~.) 4. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, potolit, tihnit. (A avut o viață ~.)