pasager definitie

14 definiții pentru pasager

PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager.
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f., s. n., adj. 1. S. m. și f. Persoană care este numai în trecere printr-un loc, printr-o localitate etc.; persoană care circulă sau călătorește folosind un mijloc de transport (în comun); călător. 2. S. n. Navă de pasageri. 3. Adj. (Rar) Vremelnic, trecător. – Din fr. passager.
PASAGÉR, -Ă, pasageri, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește cu un mijloc de transport în comun. își frămînta inima să găsească un fel de bucate cu care să recîștige inima năzuroasei pasagere. TUDORAN, P. 336. Treceau de cîteva ori pe zi, pe lîngă casa noastră, trenuri iuți, de pasageri. STANCU, D. 240. Aici s-oprește vasul, debarcă pasageri. BOLINTINEANU, O. 233.
pasagér adj. m., s. m., pl. pasagéri; adj. f., s. f. pasagéră, pl. pasagére
pasagér s. m., adj. m., pl. pasagéri; f. sg. pasagéră, g.-d. art. pasagérei, pl. pasagére
PASAGÉR adj. v. efemer, pieritor, schimbător, temporar, trecător, vremelnic.
PASAGÉR s. călător, voiajor. (~ul din tren.)
PASAGÉR, -Ă s.m. și f. Călător (mai ales cu trenul). // adj. Trecător. [< fr. passager].
PASAGÉR, -Ă I. s. m. f. călător cu un mijloc de transport, cu vaporul etc. II. s. n. navă de pasageri (I). III. adj., adv. trecător. (< fr. passager)
PASAGÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care călătorește cu un mijloc de transport în comun. 2) Persoană care este în trecere pe undeva (printr-un loc, printr-o localitate etc.). /<fr. passager
pasager m. călător în treacăt.
*pasagér, -ă adj. (fr. passager, d. passage, trecere). Trecător, caduc, pe puțin timp (Barb.): fericire pasageră. S. m. și f. Călător, maĭ ales pe distanțe micĭ (de ex., în tranvaĭ).
pasager adj. v. EFEMER. PIERITOR. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. VREMELNIC.
PASAGER s. călător, voiajor. (~ul din tren.)

pasager dex

Intrare: pasager (s.m.)
pasager substantiv masculin
Intrare: pasager (adj.)
pasager adjectiv