PÁSĂRE, păsări, s. f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor și cu fălcile acoperite cu formații cornoase; (și la sg.) animal din această clasă. ◊ (De-a) pasărea zboară = joc de copii în care jucătorii imită zborul unei păsări. ♦ Fig. Avion. 2. Spec. Nume generic pentru păsările (1) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic; orătanie; spec. găină. ♦ Carne de pasăre (2), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. 3. (Reg.) Vrabie. 4. Compuse: pasărea-muscă = colibri; pasărea-liră = pasăre australiană la care masculul are coada în forma unei lire, viu colorată (Menura superba); pasărea-omătului = pasăre mică cu penele de diferite culori în care predomină culoarea albă (Plectrophenax nivalis); pasărea-cânepii = cânepar; pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene bogate și frumos colorate (Paradisea apoda). [Var.: (înv. și pop.) pásere s. f.] – Lat. passer.
PÁSERE s. f. v. pasăre.
PÁSĂRE, păsări, s. f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor și cu fălcile acoperite cu formații cornoase; (și la sg.) animal din această clasă. ◊ (De-a) pasărea zboară = joc de copii în care jucătorii imită zborul unei păsări. ♦ Fig. Avion. 2. Spec. Nume generic pentru păsările (1) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic; orătanie; spec. găină. ♦ Carne de pasăre (2), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. 3. (Reg.) Vrabie. 4. Compuse: pasărea-muscă = colibri; pasărea-liră = pasăre australiană la care masculul are coada în forma unei lire, viu colorată (Menura superba); pasărea-omătului = pasăre mică cu penele de diferite culori în care predomină culoarea albă (Plectrophenax nivalis); pasărea-cânepii = cânepar; pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene bogate și frumos colorate (Paradisea apoda). [Var.: (înv. și pop.) pásere s. f.] – Lat. passer.
PÁSERE s. f. v. pasăre.
PÁSĂRE, păsări, s. f. 1. Vertebrat ovipar, cu corpul acoperit cu pene și cu membrele anterioare transformate în aripi pentru zbor. Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. Toate păsările dorm, Numai eu nu mai am somn! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. Nu da pasărea din mînă pentru cea de pe gard (= nu lăsa să-ți scape un lucru sigur pentru unul îndoielnic). Toată pasărea pe limba ei piere (= fiecare plătește într-un fel sau altul pentru faptele sale). ◊ Pasăre de curte v. curte. Pasăre călătoare v. călător (3). Pasăre măiastră v. măiestru. ◊ Fig. Pasăre de fier = avion. Trăim într-un veac în care... păsări de fier brăzdează văzduhul. SADOVEANU, E. 62. Lapte de pasăre v. lapte. 2. Compuse: pasăre-muscă = colibri (Trochilus palia). Ochii așteptau fără mirare să vadă apărînd și făpturi potrivite priveliștii: șerpi groși cît brațul, pasărea-muscă, o maimuță balansîndu-se în leagănul de liane. C. PETRESCU, R. DR. 214; pasărea-omătului = pasăre mică, cu pene de diferite culori, predominînd culoarea albă; trăiește în munții Carpați și rareori la șes (Montifringilla nivalis, Fringilla nivalis). Pasărea-omătului... mai cu seamă în munții Carpaților se află într-un număr foarte însemnat. MARIAN, O. I 386; pasărea-paradisului v. paradis; pasărea-cînepei = cînepar; pasărea-morții = cucuvea; pasăre-tătărască = nagîț; pasăre-țigănească = codobatură. – Pl. și: pasări (BUJOR, S. 90, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 219). – Variantă: pásere, paseri (SADOVEANU, O. II 540, GÎRLEANU, L. 42, ISPIRESCU, L. 17), s. f.
PÁSERE s. f. v. pasăre.
jumătáte-de-pásăre (codobatură) s. f., g.-d. art. jumătắții-de-pásăre
lápte-de-pásăre (desert) s. m.
pásăre s. f., g.-d. art. pắsării; pl. pắsări
!pásărea-omắtului (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-omắtului
!pásărea-cấnepii (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-cấnepii
!pásărea-líră (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-líră; pl. pắsări-líră
!pásărea-múscă (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-múscă; pl. pắsări-múscă
!pásărea-paradísului (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-paradísului
jumătáte-de-pásăre (zool.) s. f.
lápte-de-pásăre (desert) s. m.
pásăre s. f., g.-d. art. păsării; pl. păsări
pásărea-cânepei s. f.
pásărea-líră s. f., pl. păsări-líră
pásărea-múscă s. f., pl. păsări-muscă
pásărea-omătului s. f.
pásărea-paradísului s. f.
JUMĂTATE-DE-PÁSĂRE s. v. codobatură, prundar, prundaș.
PÁSĂRE s. (ORNIT.) 1. zburătoare. 2. orătanie, (reg.) cobaie, cojbăliță, galiță, gujălie, oară. (Crește păsări pe lângă casă.) 3. pasăre de pradă = pasăre răpitoare; pasăre răpitoare = pasăre de pradă. 4. pasărea-furtunii v. furtunar; pasărea-muscă v. colibri; pasărea-omătului (Plectrophenax nivalis) = (reg.) presură-de-iarnă, presură-de-omăt; pasărea-paradisului (Paradisea apoda) = (reg.) pasărea-raiului.
PASĂRE s. v. membru, penis, vrabie.
PASĂREA-CÂNEPII s. v. cânepar.
pásăre (pắsări), s. f.1. Vertebrat ovipar cu corpul corpul acoperit cu pene; zburătoare. – 2. Organ genital masculin. – Istr. pǫsăre. Lat. passarem, forma vulgară a lui passerem (Pușcariu 1280; Candrea-Dens., 1350; REW 6268), cf. it. passero, prov. paser, cat. passara, sp. pájaro, port. pássaro. Pentru sensul al doilea, cf. pulă și can. pájaro. – Der. păsăresc, adj. (de pasăre; confuz, încurcat); păsărește, adv. (încurcat, confuz); păsăreț, s. n. (mulțime de păsări); păsărică, s. f. (pasăre mică; organ genital); păsărime, s. f. (mulțime de păsări); păsăroi, s. m. (pasăre mare; Trans., vrăbioi); păsărar, s. m. (vînător, vînzător sau crescător de păsări; uliu, erete).
PÁSĂRE păsări f. Animal vertebrat ovipar, având corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, și un cioc în partea anterioară a capului. ~ domestică. ~ de pădure. ~ migratoare.~ călătoare pasăre care pleacă iarna în țările calde. ~-muscă pasăre tropicală de talie foarte mică, cu cioc lung, subțire, cu penaj viu colorat, strălucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-liră pasăre australiană cu coada în formă de liră (la bărbătuși). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ măiastră pasăre înzestrată în credințele populare cu puteri supranaturale; pasăre năzdrăvană. [G.-D. păsării] /<lat. passer
pasăre f. animal ovipar cu două picioare, având pene și aripi; pasăre măiastră, înzestrată cu graiu omenesc, aduce vești de pe cea lume sau depe tărâmul celălalt: iat’o pasăre măiastră prinsă ’n luptă c’un balaur AL. pasăre muscă, păsărică din America cu colori sclipitoare; pasărea paradisului, pasăre din India însemnată prin penișul și micimea ei; pasăre tătărească, nagăț; pasăre țigănească, codobatură. [Lat. PASSAREM = PASSEREM].
pásăre f., pl. păsărĭ (lat. pássar, pássaris îld. pásser, pásseris, vrabie; it. pássera, pássero și passere, vrabie; sp. pájaro, pasăre, pg. pássaro, pasăre). Animal vertebrat ovipar înaripat și acoperit de pene: se știŭ 10.000 de speciĭ de păsărĭ viĭ și 500 fosile. Ban. Oaș. Vrabie. Ca pasărea (Mold.), foarte răpede: a trecut ca pasărea. Pasăre măĭastră, pasăre cu vorbă omenească în poveștĭ. Pasărea muscă, colibri. Pasărea paradisuluĭ, o păsărică din Oceania cu pene foarte frumoase și înfoĭate. Pasăre tătărească, nagîț (care, după credința poporuluĭ, pin strigătu eĭ, denunța Tătarilor năvălitorĭ locu unde se ascundeaŭ Româniĭ). Prov. Toată pasărea pe limba eĭ pere, orĭ-ce pasăre pin strigătu eĭ atrage vînătoru, orĭ ce om pin faptele luĭ rele se compromite.
jumătate-de-pasăre s. v. CODOBATURĂ. PRUNDAR. PRUNDAȘ.
pasăre s. v. MEMBRU. PENIS. VRABIE.
PASĂRE s. (ORNIT.) 1. zburătoare. 2. orătanie, (reg.) cobaie, cojbăliță, galiță, gujălie, oară. (Crește ~ări pe lîngă casă.) 3. pasărea-furtunii (Puffinus puffinus yelkouan) = furtunar, (rar) pasărea-vijeliei; pasărea-muscă (Trochilus) = colibri; pasărea-omătului (Plectrophenax nivalis) = (reg.) presură-de-iarnă, presură-de-omăt; pasărea-paradisului (Paradisea apoda) = (reg.) pasărea-raiului.
pasărea-cînepii s. v. CÎNEPAR.
PĂSĂRELE. Subst. Pasăre, păsărea (dim.), păsărică (dim.), păsăruică, păsăroi (augm.); păsări cîntătoare, cîntăreți de pădure (poetic). Alunar, gaiță de munte, nucar; botgros, cireșar; botroș; canar; cinteză, pențiu, cintez, cintezoi; cioară, cioroi; ciocănitoare; ciocîrlie, ciocîrlan; cînepar; pietroșel cînepiu, pietroșelul-cînepii, pasărea-cînepii; codobatură, prundaș; codroș; colibri, pasărea-muscă; coțofană, caragață; țarcă, țărcoi (reg.); fisă; fisă-de-cîmp; fîsă-de-munte; florean, florinte, brotăcel (rar); fluieraș; forfecuță, papagal-de-brazi; grangur, cinflor (reg.), zamfiră (reg.); graur; guguștiuc, porumbel-rîzător; lăcustar; lăstun, lăstunaș (dim.); lăstun de apă, lăstun de mal; mărăcinar; mătăsar; mierlă, mierliță (dim.), mierlică (rar), mierlușcă (reg.), mierluță (pop.), mierloi; papagal, papagaliță (rar); pasărea-omătului; pietrar, pietroaică, pietroșel, pietroșel sur; pitulice, sfredeluș; pițigoi, pițiguș (reg.); privighetoare, filomelă (înv;); rîndunică, rîndunea, rîndunel; scatiu; scorțar, scorțăraș, scorțărel; stăncuță, stancă (pop.), ceucă, ceucuță (dim.), papagal-țigănesc (pop.); sticlete, sticlețel (dim.); sturz, sturzișor (dim.), sturzuleț, sturzoaică (rar), cocoșar; turturea, turturică, turtureluță (dim., rar), turturel; țiclete, țiclean, țoi (reg.); urzicar; vrabie, vrăbiuță (dim.), vrăbioară, vrabete (reg.), vrăbioi, pasăre (reg.). Ornitologie. Ornitolog. Ornitofil (rar). Adj. Păsăresc (rar); ornitologic. Vb. A zbura, a-și lua zborul. A ciripi, a cînta. A oua; a cloci, a scoate pui. A(-și) face cuib. Adv. Păsărește (rar). V. glasuri de păsări.
PĂSĂRI ACVATICE. Subst. Pasăre acvatică, pasăre de apă; pasăre de baltă; pasăre marină. Albatros; becață, becațină; bîtlan, stîrc cenușiu; bîtlănaș; bodîrlău, cufundar, corcodel (reg.); bodîrlău-cu-ferestrău; bou-de-baltă, buhai-de-baltă; călifar alb; călifar roșu; ciovică; ciovilică-de-mare; corlă, găinușă de baltă; chirighiță; cocor, cocoară (reg.); cufundar, cufundac; cocostîrc, barză (neagră, cernită, grivă); cormoran, corb-de-mare; egretă, erodiu, stîrc alb; gîscă, gîsculiță (dim.), gîscan, gîscoi (rar), gînsac (pop.), gîscă sălbatică, gîrliță; lebădă, lebejoară (dim.), lebediță (dim., pop.), lebădoi (rar); lișiță; lopâtar; nagîț, bibic, ciovică (reg.), pasăre-tătărască; pelican, babiță; pescar; pescăraș, pescărel; pescăriță; pescăruș; ploier; rață, rață domestică, rață sălbatică, rățușcă (dim.); rățișoară, râțucă (rar), rățoi, rățoiaș (dim., rar); stîrc, stîrculeț (dim.); stircul-mare cenușiu; stîrcul-alb nobil; stîrcul-galben; stîrcul-purpuriu; stîrcul-pitic; țigănuș. Vb. A înota, a se scufunda, a plonja. V. glasuri de păsări.
PĂSĂRI DOMESTICE. Subst. Păsări domestice, păsări de curte, orătănii, cobăi (reg.), gobăi (reg.), galițe (reg.), oare (reg.). Găină, găinușă (dim.), cobaie (reg.), cloșcă, cloță (reg.); cocoș, cocoșel (dim.), cucurigu. Bibilică, pichere (reg.); bibiloi, picheroi (reg.). Curcă, curcioaică (rar); curcan, curcănaș (dim.). Rață, rățușcă (dim.), rățișoară, rățucă (rar); rățoi, rățoiaș (dim.). Gîscă, gîsculiță (dim.); gîscan, gîscoi (rar), gînsac (pop;). Păun, păunaș (dim.), păunei; păuniță, păună (rar); păunărie (rar). Porumbel, porumb (pop.), porumbaș (pop.), hulub (reg.), hulubaș (dim., reg.), hulubel (reg.); porumbiță, porumbioară (rar), porumbă (pop.), porumbea (reg.), hulubiță (dim., reg.). Pui, puișor (dim.), puiuc (rar), puiuleț, puigan (reg.), puiandru (augm.); puica, puicuță (dim.), puichiță (rar), puiculiță (pop.), puiculeană (pop.). Boboc (de rață, de gîscă), bobocel (dim.). Avicultură. Avicultor. Găinărească, găinăriță (rar); gîscar. Vb. A ciuguli; a oua; a cloci. V. glasuri de păsări.
om-pásăre s. m.1. Om care încearcă să zboare cu aripi improvizate ◊ „Clubul oamenilor-pasăre [...] Cu toate că numărul lor nu este mare, membrii acestui club sunt foarte activi și au luat parte la numeroase demonstrații de zboruri cu aripi improvizate.” R.l. 3 I 74 p. 6. ◊ „Omul-pasăre. Francezul B.B. a creat ingeniosul dispozitiv din imagine, prevăzut cu un motor și cu pânze, care permite omului să zboare aidoma unei păsări, însă numai deasupra unei suprafațe plane, fără obstacole.” Sc. 15 X 78 p. 5; v. și R.l. 26 III 74 p. 6. ♦ 2. Zburător la circ ◊ „Vom pătrunde sub cupola circului, în lumea acelor «nebuni sublimi», cum le spunea cu drag Chaplin, a «oamenilor-păsări», cum i-a numit de-a lungul anilor circul – zburătorii.” I.B. 10 IV 74 p. 3 (din om + pasăre)
ochi de pasăre (sedim.), (engl.= bird’s eye) structură internă a lutitelor argiloase sau calcaroase determinată de precipitarea calcitului în porii formați prin degazeificarea și deshidratarea sedimentului inițial (pori „fenestrali”). Forma asimetrică, triunghiulară, a acestora și alinierea lor în strat, întotdeauna cu vârful în sus, conferă acestor structuri un caracter → geopetal, prin care s-ar putea recunoaște poziția normală sau răsturnată a stratelor care le conțin. Sin. ochi de calcit, structuri fenestrale.
pásăre, păsări, s.f. – (ornit.; mit.) Pasărea Măiastră, animal mitologic autohton. „Este o pasăre alegorică ce poate fi stăpânită limitat de om și e totodată o pasăre justițiară. Reprezentată ca o pasăre multicoloră și strălucitoare, cu forțe magice inepuizabile, Pasărea Măiastră are rang regal și e slujită la nevoie de toate celelalte păsări. Intervențiile ei sunt mai ales pasive, iar relațiile cu omul sunt întotdeauna echitabile” (Kernbach, 1989). Pasărea Măiastră face parte dintr-un grup de păsări avimorfe, alături de Pajura și Pasărea de foc. Poartă mesajele zânelor și ale arhe-demonilor (Vulcănescu, 1987). „Păsările mitice ale diferitelor popoare (Phoenix, Garuda, Măiastra etc.) întruchipează un principiu solar și al regenerării veșnice a vieții. Una din funcțiile lor este de a fi agenți de legătură dintre pământ și cer, dintre lumea de aici și cea de dincolo” (Evseev, 2001: 140). E atestată în folclorul din Maramureș, Chioar, Codru și Lăpuș: „Cine m-o aflat pe mine / Om pemintean n-a si nime, / Numai Pasărea Măiastră / Ș-a zbura maicii-n fereastră / Și maicii i-a povesti / Unde mi-am putut muri” (Calendar, 1980: 76); „Fă-mă, Domane, ce mi-i fa, / Fă-mă pasăre măiastră / Să bat cu aripile, / Să descui ferestrile; / Să bat boare de lumină, / Să văd pe badea cum cină” (Memoria, 2001: 95; Nănești); „Te du unde cocoș negru nu cântă / Șî pasăre măiastră nu umblă” (Ștețco, 1990: 59; Borșa). ♦ (onom.) Pasăre, Pasare, Păsărică, nume de familie (89 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. passer „vrabie” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).
PASĂREA COLIBRI, grup pop-folk românesc. Constituit în 1992 în formula Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Floria Pittiș (înlocuit cu Marius Bațu în 2001) și Vladi Cjenevici. Grup de vedete (trei soliști vocali), abordează repertoriul consacrat pop-folk, dar și piese originale, cu recorduri de vânzări. Discografie selectivă: „În căutarea cuibului pierdut”, „Colibri”, „Încă două mii de ani”.
PASĂRE subst. 1. – T., act. 2. Păsăr/el, Manea (16 B V 340); -escu, T. (Cotr 556). 3. Păsăroiu, Oprea, mold. (Sd V 545). 4. Păsăruică, I. (AO XI 83).
Gagea silvatica Loud. (syn. G. lutea Ker-Gawl.), « Laptele păsării ». Specie care înflorește primăvara. Flori, pînă la 7, în capitule reunite într-o paniculă corimbiformă, foliolele periantului oblonge, în interior galbene, în exterior verzi, staminele la jumătate din lungimea foliolelor. Bracteele florale, 2, aproape opuse. Frunzele radicale liniar-lanceolate, cca 4 cm lățime, plane, acuminate, cu 3 nervuri. Tulpină, cca 18 cm înălțime, la bază cu un singur bulb ovat.
STRELITZIA Banks, STRELIȚIA, PASĂREA PARADISULUI, fam. Musaceae. Gen originar din Africa de S, 4 specii, cuprinzînd plante viguroase, perene, lemnificate la bază, cu rădăcini puternice și adînc înfipte în pămînt. Frunze mari, persistente, glauce, lung-pețiolate, cu lamina larg-eliptică, pieloase, glabre, mai scurte decît pețiolul. Numele de pasărea paradisului se datorește florilor sale (galbene-portocalii-albăstrui) grupate în inflorescențe curioase (asemenea unor păsări exotice), ce apar dintr-o teacă ascuțită în formă de carenă (verde cu margini roșietice-strălucitoare), succesiv, prelungindu-se în acest fel perioada înfloritului. Periantul format din 6 diviziuni, 3 exterioare, îngust-lanceolate cu vîrf lung, ascuțit, galbene-portocalii și 3 interioare, din care 2 în formă sagitată, așezate în pereche, apropiate, formînd deci, aparent, un singur organ. Într-un pliu al acestui organ se află cele 5 stamine și stilul.
a învăța pasărea să zboare expr. (iron.d. oameni) a învăța un lucru pe cineva mai competent / mai experimentat decît sine în respectivul domeniu.
ca pasărea pe cracă expr. (pop.) trecător, efemer.
ficat de pasăre expr. polițist.
pasăre de noapte expr. (eufem.) prostituată.

pasăre dex

Intrare: pasăre
pasere 2 pl. păseri substantiv feminin
pasere 1 pl. paseri substantiv feminin
pasăre substantiv feminin
Intrare: Pasăre
Pasăre
Intrare: jumătate-de-pasăre
jumătate-de-pasăre substantiv feminin (numai) singular
Intrare: lapte-de-pasăre
lapte-de-pasăre (numai) singular substantiv masculin
Intrare: pasărea-cânepii
pasărea-cânepii substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: pasărea-liră
pasărea-liră substantiv feminin
Intrare: pasărea-muscă
pasărea-muscă substantiv feminin
Intrare: pasărea-omătului
pasărea-omătului substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: pasărea-paradisului
pasărea-paradisului substantiv feminin articulat (numai) singular