parvenit definitie

26 definiții pentru parvenit

PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir.
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni.
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge. 2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti. 3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din fr. parvenir.
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni.
PARVENÍ, parvín, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge fără merite, prin mijloace neoneste, la o bună situație materială, politică sau socială. Lupta pentru a parveni absoarbe toate puterile păturii așa-zise culte. GHEREA, ST. CR. III 193. 2. (Franțuzism) A reuși într-o acțiune (după oarecare sforțări); a izbuti. Cum văd, ai pierdut trei săptămîni degeaba dacă n-ai parvenit să cunoști pe nimeni. C. PETRESCU, C. V. 66. În fine, am parvenit peste cinci ore să plec și am ajuns la Celei. BOLLIAC, O. 270. ♦ (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație. Să însărcineze pe Bolliac să facă să parvie în mînile comandirului armatei turcești un dar de valoare. GHICA, A. 625.
PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, s. m. și f. Persoană ajunsă la o bună situație materială, politică sau socială fără merite deosebite, fără muncă, prin mijloace neoneste. Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi, Parveniți fără rușine, mizerabili ce la cîrmă Faceți salturi de paiațe pe frînghie sau pe sîrmă, N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. Rumen și surîzător, se plimba în trăsura-i elegantă, asista la spectacole și-și purta pretutindeni același aer triumfător al parvenitului fericit, bogat. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. Acea familie de parveniți avea numele de Serescu. BOLINTINEANU, O. 417. ◊ (Adjectival) Aveam o curiozitate mare să văd biblioteca acestui milionar parvenit, bibliotecă necitită, dar foarte bogată, îndeplinind și ea serviciul banal al unui obiect de lux. DEMETRESCU, O. 99.
parvení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, 2 sg. parvíi, 1 pl. parvením, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 să parvínă; ger. parvenínd
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; adj. f., s. f. parvenítă, pl. parveníte
parvení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. parvínă
parvenít adj. m., s. m., pl. parveníți; f. sg. parvenítă, pl. parveníte
PARVENÍ vb. 1. v. îmbogăți. 2. v. ajunge.
PARVENÍ vb. v. ajunge, izbuti, reuși, sosi.
PARVENÍT adj., s. căpătuit, (pop.) ajuns. (E un ~.)
PARVENÍ vb. IV. intr. 1. A se ridica, a ajunge la o situație bună fără a avea merite deosebite; a se îmbogăți. 2. A-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (Despre știri) A ajunge (la destinație). [P.i. parvín. / < fr. parvenir].
PARVENÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) îmbogățit, ajuns, înălțat la o treaptă superioară fără a avea merite deosebite și adesea pe căi necinstite. [Pl. -iți, -ite. / cf. fr. parvenu].
PARVENÍ vb. intr. 1. a se ridica, a ajunge la o situație materială sau socială bună fără a avea merite deosebite și folosind mijloace necinstite; a se îmbogăți. 2. a-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (despre știri, scrisori etc.) a ajunge (la destinație). (< fr. parvenir)
PARVENÍT, -Ă adj., s. m. f. (om) care a reușit să parvină. (după fr. parvenu)
parvení (parvín, parvenít), vb. – A se ajunge; a izbuti, a reuși. – Var. înv. perveni. Fr. parvenir și var. din lat. pervenire (la Alecsandri), adaptat la vb. veni. – Der. parvenit, s. m. (ajuns, îmbogățit de curînd), din fr. parvenu.
A PARVENÍ parvín intranz. 1) A obține pe căi necinstite o situație materială nemeritată; a se căpătui; a ajunge. 2) (despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație. 3) (mai ales despre zgomote) A se răspândi, venind de departe; a ajunge. /<fr. parvenir
parvenì v. 1. a ajunge la scop, la destinațiune: scrisoarea ta mi-a parvenit; 2. (absolut) a ajunge la onoruri, la avere: nu e greu a parveni.
parvenit m. om de rând care a făcut stare: insolența parvenitului (= fr. parvenu).
*parvenít, -ă adj. și s. (fr. parvenu). Barb. Sărac îmbogățit, om ajuns.
*parvín, -venít, a -vení v. intr. (fr. parvenir, lat pervenire). Barb. Fig. Ajung la, ajung să: a parveni la onorurĭ, a parveni să vezĭ. Ajung: cîte greutățĭ pînă să parviĭ!
PARVENI vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a se înstări, a se pricopsi. (S-a îndepărtat de noi de cînd a ~.) 2. a ajunge, (înv.) a prinveni. (A ~ să priceapă mai exact cele întîmplate.)
parveni vb. v. AJUNGE. IZBUTI. REUȘI. SOSI.
PARVENIT adj., s. căpătuit, (pop.) ajuns. (E un ~.)

parvenit dex

Intrare: parveni
parveni verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
Intrare: parvenit (adj.)
parvenit adjectiv
Intrare: parvenit (s.m.)
parvenit substantiv masculin