PARVENÍ, parvín,
vb. IV.
Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge.
2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti.
3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din
fr. parvenir. PARVENÍRE s. f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. –
V. parveni. PARVENÍ, parvín,
vb. IV.
Intranz. 1. A ajunge, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică sau socială; a pătrunde într-o pătură socială înaltă; a se ajunge.
2. (Franțuzism) A reuși, a izbuti.
3. (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumină, zgomote etc.) A se propaga prin spațiu până la un anumit punct, a se face simțit. – Din
fr. parvenir. PARVENÍRE s. f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. –
V. parveni. PARVENÍ, parvín,
vb. IV.
Intranz. 1. A ajunge fără merite, prin mijloace neoneste, la o bună situație materială, politică sau socială. Lupta pentru a parveni absoarbe toate puterile păturii așa-zise culte. GHEREA, ST. CR. III 193.
2. (Franțuzism) A reuși într-o acțiune (după oarecare sforțări); a izbuti. Cum văd, ai pierdut trei săptămîni degeaba dacă n-ai parvenit să cunoști pe nimeni. C. PETRESCU, C. V. 66. În fine, am parvenit peste cinci ore să plec și am ajuns la Celei. BOLLIAC, O. 270. ♦ (Despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație. Să însărcineze pe Bolliac să facă să parvie în mînile comandirului armatei turcești un dar de valoare. GHICA, A. 625.
PARVENÍRE s. f. Faptul de a
parveni. parvení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. parvín, 2
sg. parvíi, 1
pl. parvením,
imperf. 3
sg. parveneá;
conj. prez. 3 să parvínă;
ger. parvenínd
parveníre s. f.,
g.-d. art. parvenírii
parvení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. parvín, imperf. 3 sg. parveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. parvínă parveníre s. f., g.-d. art. parvenírii PARVENÍ vb. 1. v. îmbogăți. 2. v. ajunge. PARVENÍ vb. v. ajunge, izbuti, reuși, sosi. PARVENÍRE s. v. îmbogățire. PARVENÍ vb. IV. intr.
1. A se ridica, a ajunge la o situație bună fără a avea merite deosebite; a se îmbogăți.
2. A-și atinge scopul, a reuși, a izbuti.
3. (Despre știri) A ajunge (la destinație). [P.i. parvín. / < fr. parvenir].
PARVENÍRE s.f. Acțiunea de a parveni și rezultatul ei. [<
parveni].
PARVENÍ vb. intr. 1. a se ridica, a ajunge la o situație materială sau socială bună fără a avea merite deosebite și folosind mijloace necinstite; a se îmbogăți. 2. a-și atinge scopul, a reuși, a izbuti. 3. (despre știri, scrisori etc.) a ajunge (la destinație). (< fr. parvenir)
parvení (parvín, parvenít), vb. – A se ajunge; a izbuti, a reuși. –
Var. înv. perveni.
Fr. parvenir și
var. din
lat. pervenire (la Alecsandri), adaptat la
vb. veni. –
Der. parvenit,
s. m. (ajuns, îmbogățit de curînd), din
fr. parvenu.
A PARVENÍ parvín intranz. 1) A obține pe căi necinstite o situație materială nemeritată; a se căpătui; a ajunge. 2) (despre știri, scrisori etc.) A ajunge la destinație. 3) (mai ales despre zgomote) A se răspândi, venind de departe; a ajunge. /<fr. parvenir parvenì v.
1. a ajunge la scop, la destinațiune: scrisoarea ta mi-a parvenit;
2. (absolut) a ajunge la onoruri, la avere: nu e greu a parveni.
*parvín, -venít, a
-vení v. intr. (fr. parvenir, lat pervenire). Barb. Fig. Ajung la, ajung să: a parveni la onorurĭ, a parveni să vezĭ. Ajung: cîte greutățĭ pînă să parviĭ!
PARVENI vb. 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a se înstări, a se pricopsi. (S-a îndepărtat de noi de cînd a ~.) 2. a ajunge, (înv.) a prinveni. (A ~ să priceapă mai exact cele întîmplate.) parveni vb. v. AJUNGE. IZBUTI. REUȘI. SOSI. PARVENIRE s. căpătuială, căpătuire, chiverniseală, chivernisire, îmbogățire, înavuțire, pricopsire. (~ cuiva prin mijloace necinstite.)