parucic definitie

13 definiții pentru parucic

PARÚCIC s. m. v. porucic.
PORÚCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parúcic s. m.] – Din rus. porucik.
PARÚCIC s. m. v. porucic.
PORÚCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parúcic s. m.] – Din rus. porucik.
PARÚCIC, parucici, s. m. (Învechit) Ofițer cu gradul de locotenent. Fiu de moșnean de la Telega, fusese în armată parucic și comandase și compania de pază de la Ocnele Mari. CAMIL PETRESCU, O. I 330. – Variante: porúsnic, porúcic s. m.
PORÚCIC s. m. v. parucic.
porúcic s. m., pl. porúcici
PORÚCIC s. v. locotenent, ofițer.
porucíc (porúcici), s. m. – Locotenent al armatei ruse. Rus. porŭcik (Cihac, II, 278). Sec. XIX, ant.
parucic m. od. locotenent (GHICA). [Rus.].
parúcic, V. porucic.
porúcic și parúcic m. (rus. porúčik, d. porucátĭ, a încredința cuĭva ceva. V. poruncesc). Vechĭ. Ofițer rusesc. Maĭ pe urmă. Locotenent. – Și porúcĭnic și porușnic. V. praporcic.
porucic s. v. LOCOTENENT. OFIȚER.

parucic dex

Intrare: porucic
parucic
porucic substantiv masculin