16 definiții pentru partiție
PARTÍȚIE2, partiții,
s. f. 1. (
Mat.; în
expr.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată.
2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din
fr. partition. PARTÍȚIE1 s. f. v. partițiune. PARTIȚIÚNE, partițiuni,
s. f. (Rar) Partitură. [
Pr.: -ți-u-. –
Var.:
partiție s. f.] – Din
fr. partition. PARTÍȚIE2, partiții,
s. f. 1. (
Mat.; în
expr.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată.
2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din
fr. partition. PARTÍȚIE1 s. f. v. partițiune. PARTIȚIÚNE, partițiuni,
s. f. (Rar) Partitură. [
Pr.: -ți-u-. –
Var.:
partiție s. f.] – Din
fr. partition. PARTIȚIÚNE, partițiuni,
s. f. (Rar) Partitură. Vrafuri de partițiuni muzicale, scrise cu mina, stau împrăștiate pe jos. D. ZAMFIRESCU, la CADE.
partíție (diviziune, împărțire) (-ți-e)
s. f.,
art. partíția (-ți-a),
g.-d. art. partíției;
pl. partíții,
art. partíțiile (-ți-i-)
partițiúne (partitură) (rar) (-ți-u-)
s. f.,
g.-d. art. partițiúnii;
pl. partițiúni
partíție (diviziune, descompunere, împărțire) s. f. (sil. -ți-e), art. partíția (sil. -ți-a), g.-d. art. partíției; pl. partíții, art. partíțiile (sil. -ți-i-) partițiúne (muz.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. partițiúnii; pl. partițiúni PARTIȚIÚNE s. v. compoziție, partitură. PARTÍȚIE s.f. (Rar) Diviziune, separare. ♦ (Mat.) Descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ♦ (În lingvistica matematică) Împărțirea cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. [Gen. -iei. / < fr. partition, cf. lat. partitio – împărțire].
PARTÍȚIE s. f. 1. diviziune, separare. 2. (mat.) descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ◊ (inform.) zonă din memoria internă alocată unei lucrări pe durata prelucării sau unor componente ale sistemului de operare. 3. (lingv. mat.) clasificare a cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. (< fr., engl. partition, lat. partitio)
partiți(un)e f. reunirea tuturor părților unei compozițiuni muzicale.
partițiune s. v. COMPOZIȚIE. PARTITURĂ. Partiție dex online | sinonim
Partiție definitie
Intrare: partiție
partiție substantiv feminin
Intrare: partițiune
partiție substantiv feminin
partițiune substantiv feminin