partitiv definitie

2 intrări

14 definiții pentru partitiv

PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții; și substantivat, n.) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -ve, adj. (Gram.; despre forme flexionare sau despre construcții) Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ Articol partitiv = articol care se atașează la un cuvânt partitiv. – Din fr. partitif, it. partitivo.
PARTITÍV, -Ă, partitivi, -e, adj. (Gram.; despre o formă flexionară sau o construcție) Care arată întregul din care s-a luat o parte. Genitiv partitiv. ◊ (Substantivat, n.) Atribut substantival care arată întregul din care s-a luat o parte și care se exprimă prin genitiv sau prin acuzativ precedat de prepoziția «de», «dintre» etc. Prepoziția «de» se întrebuințează... la formarea partitivului. GRAM. ROM. I 354.
partitív1 adj. m., pl. partitívi; f. partitívă, pl. partitíve
partitív2 s. n.
partitív adj. m., pl. partitívi; f. sg. partitívă, pl. partitíve
partitív s. n.
PARTITÍV, -Ă adj. Care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte. // s.n. Atribut substantival în genitiv sau la acuzativ precedat de o prepoziție, care arată întregul din care s-a luat o parte. [< fr. partitif, cf. lat. partitus < partiri – a împărți].
PARTITÍV, -Ă adj. (despre forme flexioane sau părți de propoziție) care exprimă ideea de parte dintr-un întreg. (< fr. partitif, it. partitivo)
PARTITÍV ~ă (~i, ~e) gram. Care are funcția de a numi o parte dintr-un întreg. Genitiv ~. /<fr. partitif, germ. partitiv
părțițív adj. m. (înv.; despre numeral) fracționar.
partìtiv a. Gram. care deseamnă o parte dintr’un tot.
*partitív, -ă adj. (fr. partitif, d. lat. partiri, partitum, a împărți). Gram. Care arată o parte dintr’un întreg: nimenĭ dintre noĭ e o expresiune partitivă.
PARTITÍV, -Ă adj. (< fr. partitif, it. partitivo, cf. lat. partitus < partiri – a împărți): în sintagma numeral partitiv (v.).

partitiv dex

Intrare: părțițiv
părțițiv
Intrare: partitiv
partitiv adjectiv