partinic definitie

9 definiții pentru partinic

PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi.
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -ce, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului pe care îl reprezintă, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul acestui partid. – Din rus. partiĩnîi.
PARTÍNIC, -Ă, partinici, -e, adj. Care reprezintă și apără interesele partidului clasei muncitoare, care corespunde cu spiritul, ideologia, programul partidului. Spirit partinic. ▭ Formulînd principiul caracterului partinic al literaturii și artei, Lenin a avut în vedere partinitatea comunistă, proprie acelei arte și literaturi care se dezvoltă sub îndrumarea partidului comunist, ca o parte integrantă a cauzei generale a eliberării clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 485, 3/5.
partínic adj. m., pl. partínici; f. partínică, pl. partínice
partínic adj. m., pl. partínici; f. sg. partínică, pl. partínice
PARTÍNIC adj. (POL.) v. partidic.
PARTÍNIC, -Ă adj. Care reprezintă și luptă pentru interesele unui partid; în conformitate cu spiritul, ideologia și programul acestui partid. [Cf. rus. partiinâi].
PARTÍNIC, -Ă adj. care reprezintă și apără interesele unui partid, în conformitate cu spiritul, ideologia și programul acestuia. (< rus. partiinîi)
PARTÍNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de partid; propriu partidului. 2) Care corespunde ideologiei, principiilor și sarcinilor unui partid. /<rus. partiinâi

partinic dex

Intrare: partinic
partinic adjectiv