partidă definitie

20 definiții pentru partidă

PARTÍDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nicio șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. 3. (Înv.) Partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate în) partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (Contabilitate în) partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [Pl. și: (4) partizi] – Din ngr. partídha, it. partita, fr. partie.
PARTÍDĂ, partide, s. f. 1. Desfășurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câștigătorii; întrecere sportivă; meci. ◊ Expr. (Fam.) A pierde partida = a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec, a nu avea nici o șansă. ♦ Petrecere, distracție în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); p. ext. persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. 3. (Înv.) Partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva. 4. (Cont.) Cont. ◊ (Contabilitate în) partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. (Contabilitate în) partidă simplă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea se face fie numai în debitul unor conturi, fie numai în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri vândută sau cumpărată o dată. 6. Parte dintr-o compoziție muzicală executată de unul dintre membrii unui ansamblu, care execută această parte. [Pl. și: (4) partizi] – Din ngr. partídha, it. partita, fr. partie.
PARTÍDĂ, partide și (4) partizi, s. f. 1. (La unele jocuri și sporturi) Desfășurare completă a unui joc, cu toate fazele lui succesive, din momentul începerii și pînă la obținerea unui rezultat sau pînă la atingerea unei limite de timp. Colonelul zvîrlise cărțile, se uita peste umăr, la jocul vecinului, să nu scape cumva vreun amănunt din capriciile partidei. C. PETRESCU, S. 108. Ne întoarcem la partida de șah. SEBASTIAN, T. 181. Se juca o partidă interesantă. CARAGIALE, O. III 14. ◊ Expr. (Familiar) A pierde partida = a suferi un eșec, a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere. ♦ Îndeletnicire distractivă în grup, organizată după un program stabilit. ◊ (Franțuzism) Partidă de plăcere = petrecere organizată în grup. Se-ntorcea compania de la Urlătoare, cu lăutari. Fusese o partidă de plăcere improvizată, o fantazie a locotenentului. CARAGIALE, O. II 201.2. Căsătorie sau proiect de căsătorie; p. ext. persoană care este luată în considerare pentru un proiect de căsătorie. Înainte Zoie, pînă nu-l luase, A respins partide mult mai serioase. TOPÎRCEANU, P. 234. Postelnicul George era partidă strălucită în București. BOLINTINEANU, O. 414. Rămase încîntată, văzînd că se înfățișează o astfel de partidă, văzînd că cere pe fiică-sa un postelnic. NEGRUZZI, S. I 72. ◊ Expr. A face o partidă bună = a face o căsătorie avantajoasă. 3. (Învechit) Partid, grupare. Nu voiți pace cu partida adversă, căci credeți că oamenii care o compun v-au atacat privilegiile de clasă. BOLINTINEANU, O. 421. Mulți din cei mari... înjghebară o partidă contrarie. NEGRUZZI, S. II 145. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a aparține unei grupări, a fi partizanul unei grupări. A fost o luptă cu pietre între orășenii ce erau de partida lor, cu ceilalți. GHICA, A. 253. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua partea cuiva. Femeile, mai generoase decît bărbații, au luat partida ta. BOLINTINEANU, O. 405. 4. (Contabilitate) Cont. ◊ Contabilitate în partidă dublă = metodă de evidență contabilă în care înregistrarea operațiilor economice se face concomitent în debitul unui cont și în creditul altui cont. Contabilitate în partidă simplă = metodă veche de contabilitate, în care se înregistrau numai anumite operații, iar înregistrarea se făcea fie numai în debitul unor conturi, fie în creditul altor conturi. 5. Cantitate de mărfuri formînd un lot care se vinde sau se cumpără angro. O magazie lungă... în care se depozita marfa gata, în baluri și partide. ARDELEANU, D. 102.- Pl. și: ((3) învechit) partizi (RUSSO, S. 34).
!partídă s. f., g.-d. art. partídei; (jocuri, căsătorii, grupuri instrumentale) pl. partíde
partídă (joc, căsătorie, marfă, grup instrumental) s. f., g.-d. art. partídei; pl. partíde
partídă (cont.) s. f., pl. partízi
PARTÍDĂ s. 1. v. meci. 2. (rar) talon. (~ la unele jocuri de cărți.) 3. v. grupare. 4. (POL.) facțiune. (Aparține ~ adverse.) 5. v. căsătorie. 6. v. cont.
PARTÍDĂ s. v. partid.
PARTÍDĂ s.f. 1. Desfășurare completă a unui joc. ♦ Îndeletnicire plăcută în grup, organizată din timp. 2. Căsătorie sau proiect de căsătorie; (p. ext.) persoană vizată pentru un asemenea proiect. 3. Cont. 4. Cantitate de mărfuri vândute sau cumpărate o dată. 5. Notele executate de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison. [< ngr. partida, cf. it. partita].
PARTÍDĂ s. f. 1. desfășurare completă a unui joc. ◊ îndeletnicire plăcută în grup, organizată din timp. 2. (proiect de) căsătorie; (p. ext.) persoană vizată. 3. sistem de contabilitate pe categorii de operații economice. ◊ cont. 4. cantitate de mărfuri vândute sau cumpărate o dată. 5. (muz.) parte dintr-o compoziție executată de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison; grup de instrumente din aceeași familie, aparținând unui ansamblu, care execută această parte. (< ngr. partida, it. partita)
PARTÍDĂ ~e f. 1) Durată a unui joc sportiv sau distractiv, la sfârșitul căreia se stabilesc câștigătorii. ~ de tenis. ~ de baschet.A pierde ~a a suferi un eșec. 2) Divertisment concret cu participarea mai multor persoane. 3) Căsătorie contractată în urma unor demersuri prealabile. 4) Persoană care constituie obiectul contractării unei asemenea căsătorii. 5) Fragment al unei partituri destinate unui interpret dintr-un ansamblu sau unui grup de interpreți, care cântă la unison. 6) Sistem de evidență a unor operații financiare; cont. 7) (în comerț) Cantitate dintr-o marfă venită în același timp de la fabrică sau pusă odată în vânzare; lot. [G.-D. partidei] /<ngr. partídha, fr. partie
partidă f. 1. persoană de căsătorit: e o partidă foarte bună; 2. proiect de preumblare, de petrecere între mai multe persoane: am făcut împreună o partidă frumoasă; 3. totalitatea operațiunilor unui joc: o partidă de domino; 4. parte de socoteală, cont particular: scrie la partida mea această sumă; 5. mod de a ținea registrele: partidă simplă, dublă. [Modelat după it. partita și fr. partie].
*partídă f., pl. de și zĭ (ngr. pártida și partita, d. it. partito; sp. partida, fr. partie, a. î.). Căsătorie: a face o bună partidă. Persoană de căsătorit: această fată ar fi o excelentă partidă. Plimbare, amuzament, joc în tovărășie cu altu: a face o partidă de cărțĭ, de vînătoare, pe apă, în trăsură, cu luntrea. Com. Cont particular al cuĭva la cineva: la partida luĭ eraŭ 100 de francĭ. Mod de a ținea socotelile în registre: partidă simplă, duplă.
parti s. v. PARTID.
PARTI s. 1. (SPORT) dispută, întîlnire, întrecere, joc, meci. (O ~ atractivă, disputată.) 2. (rar) talon. (~ la unele jocuri de cărți.) 3. grupare, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaș al ~ unioniste.) 4. (POLITICĂ) facțiune. (Aparține ~ adverse.) 5. căsătorie. (A făcut o ~ bună.) 6. (CONT.) cont. (Mijloc economic înscris în ~.)
partídă maratón s. f. (sport) Partidă care durează foarte mult ◊ „B.G. l-a întrecut [...] pe I.N. după o partidă maraton care a durat aproape trei ore și jumătate.” R.l. 2 VI 75 p. 5. ◊ „O partidă maraton s-a disputat între P.G. (S.U.A.) și E.M.” R.l. 26 VI 75 p. 3. ◊ „F.G. susținea o partidă-maraton, încheiată după mai multe întreruperi, la mutarea 90 prin remiză [...]” Fl. 5 X 84 p. 22 (din partidă + maraton)
partídă-tést s. f. (sport) Partidă cu rol de test ◊ „Naționala de rugbi va susține o partidă-test cu echipa Angliei.” Emisiune Radio 3 XII 84; v. și Sc. 4 XII 84 p. 3 (din partidă + test)
partidă I. Compartiment dintr-un ansamblu (1, 2) muzical, format fie dintr-un singur interpret [în ansamblul cameral; ex.: un membru dintr-un cvartet (1)], fie din mai mulți interpreți (ex. p. vl. I dintr-o orch.). 2. Parte (2); voce (3); știmă.
a pierde partida expr. a nu reuși într-o acțiune sau într-o întreprindere, a suferi un eșec.
A ABANDONA PARTIDA: A renunța la o afacere; A renunța la o căsătorie avantajoasă.

partidă dex

Intrare: partidă (pl. -e)
partidă pl. -e substantiv feminin
Intrare: partidă (cont.; -zi)
partidă cont.; -zi