particularnic definitie

7 definiții pentru particularnic

PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic.
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -ce, adj. (Înv.) Particular. – Particular + suf. -nic.
PARTICULÁRNIC, -Ă, particularnici, -e, adj. (Învechit) 1. Particular (3). Încet cîte încet neamul se priface în popol sau nație; bogățiile particularnice și dignitățile își fac loc. RUSSO, S. 97. 2. Particular (1). Văzum cum preface biata iubire de sine Pe acel particularnic în acel de obște bine. CONACHI, P. 304.
particulárnic (înv.) adj. m., pl. particulárnici; f. particulárnică, pl. particulárnice
particulárnic adj. m., pl. particulárnici; f. sg. particulárnică, pl. particulárnice
PARTICULÁRNIC adj. v. confidențial, individual, intim, particular, personal, propriu.
particularnic adj. v. CONFIDENȚIAL. INDIVIDUAL. INTIM. PARTICULAR. PERSONAL. PROPRIU.

particularnic dex

Intrare: particularnic
particularnic adjectiv