PARTENOGENÉZĂ s. f. Formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate, prezentă la unele animale și plante (inferioare). – Din fr. parthénogénèse.

PARTENOGENÉZĂ s. f. Formă de dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundate, prezentă la unele animale și plante (inferioare). – Din fr. parthénogénèse.[1]

PARTENOGENÉZĂ s. f. Formă de reproducere prin ouă nefecundate, la unele animale inferioare sexuate. E probabil că partenogeneza e mult mai răspîndită în natură decît se cunoaște pînă în prezent. MARINESCU, P. A. 67.

partenogenéză s. f., g.-d. art. partenogenézei

partenogenéză s. f., g.-d. art. partenogenézei

PARTENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Reproducere la unele specii de animale inferioare (albine etc.)sexuate prin ouă nefecundate. [< fr. parthénogenèse, cf. gr. parthenos – fecioară, genesis – generație].

PARTENOGENÉZĂ s. f. 1. (mit.) apariție a unor făpturi miraculoase în condiții excepționale. 2. reproducere la unele organisme sexuate (albine, purici de plante etc.) dintr-un ovul sau ou nefecundat. (< fr. parthénogenèse)

PARTENOGENÉZĂ f. Formă de reproducere sexuată la unele organisme (de exemplu, la albine) fără fecundarea ovulului sau oosferei. /<fr. parthénogénese

PARTENO- „fecioară, lipsa fecundației, asexuat”. ◊ gr. parthenos „fecioară” > fr. parthéno-, germ. id., engl. id., it. parteno- > rom. parteno-. □ ~cariogamie (v. cario-, v. -gamie), s. f., proces de fuziune a doi nuclei haploizi femeli; ~carp (v. -carp), s. n., fruct fără semințe, format prin partenocarpie; ~carpie (v. -carpie), s. f., fenomen de dezvoltare a ovarului fără fecundație și de transformare a lui în fruct lipsit de semințe; ~filie (v. -filie1), s. f., atracție homosexuală a femeilor adulte față de adolescente; ~gamie (v. -gamie), s. f., autofecundare prin fuzionarea unor gameți femeli, în urma căreia embrionul se dezvoltă fără participarea nucleului mascul; sin. partenomixie; ~genetic (v. -genetic), adj., rezultat prin partenogeneză; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundată; sin. geneageneză, agamogonie; ~mixie (v. -mixie1), s. f., partenogamie*; ~sperme (v. -sperm), s. f. pl., plante ale căror semințe se formează din ovule nefecundate; ~spor (v. -spor), s. m., spor rezultat din diviziunea unui gamet nefecundat.