partenogenetic definitie

9 definiții pentru partenogenetic

PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique.
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -ce, adj. Care ține de partenogeneză, privitor la partenogeneză. – Din fr. parthénogénétique.
PARTENOGENÉTIC, -Ă, partenogenetici, -e, adj. Care se referă la partenogeneză.
partenogenétic adj. m., pl. partenogenétici; f. partenogenétică, pl. partenogenétice
partenogenétic adj. → genetic
PARTENOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la partenogeneză. [Pl. -ci, -ce. / cf. fr. parthénogénétique].
PARTENOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la partenogeneză. (< fr. parthénogénétique)
PARTENOGENÉTIC ~că (~ci, ~ce) (despre organisme) Care s-a dezvoltat prin partenogeneză. /<fr. parthénogénétique
PARTENO- „fecioară, lipsa fecundației, asexuat”. ◊ gr. parthenos „fecioară” > fr. parthéno-, germ. id., engl. id., it. parteno- > rom. parteno-. □ ~cariogamie (v. cario-, v. -gamie), s. f., proces de fuziune a doi nuclei haploizi femeli; ~carp (v. -carp), s. n., fruct fără semințe, format prin partenocarpie; ~carpie (v. -carpie), s. f., fenomen de dezvoltare a ovarului fără fecundație și de transformare a lui în fruct lipsit de semințe; ~filie (v. -filie1), s. f., atracție homosexuală a femeilor adulte față de adolescente; ~gamie (v. -gamie), s. f., autofecundare prin fuzionarea unor gameți femeli, în urma căreia embrionul se dezvoltă fără participarea nucleului mascul; sin. partenomixie; ~genetic (v. -genetic), adj., rezultat prin partenogeneză; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundată; sin. geneageneză, agamogonie; ~mixie (v. -mixie1), s. f., partenogamie*; ~sperme (v. -sperm), s. f. pl., plante ale căror semințe se formează din ovule nefecundate; ~spor (v. -spor), s. m., spor rezultat din diviziunea unui gamet nefecundat.

partenogenetic dex

Intrare: partenogenetic
partenogenetic adjectiv