PARTÁJ, partaje, s. n. Operație de împărțire a unei averi între mai multe persoane îndreptățite să o stăpânească; (concr.) act în care se consemnează o astfel de operație. – Din fr. partage.

PARTÁJ, partaje, s. n. Operație de împărțire a unei averi între mai multe persoane îndreptățite să o stăpânească; (concr.) act în care se consemnează o astfel de operație. – Din fr. partage.

PARTÁJ s. n. Acțiunea de împărțire a unei averi, de obicei a unei moșteniri.

partáj s. n., pl. partáje

partáj s. n., pl. partáje

PARTÁJ s. (JUR.) împărțeală. (Operație de ~ de bunuri deținute în comun.)

PARTÁJ s.n. 1. Împărțire a unei moșteniri între persoanele îndreptățite s-o stăpânească, făcută de o instanță judecătorească sau de succesori între ei. 2. Folosirea aceluiași canal de frecvențe de emisiuni de către mai multe stații de radioemisiune. [Pl. -je. / < fr. partage].

PARTÁJ s. n. 1. împărțire a unei moșteniri între persoanele îndreptățite s-o stăpânească, făcută de o instanță judecătorească sau de succesori între ei. ◊ împărțeală. 2. folosirea aceluiași canal de frecvențe de emisiuni de către mai multe stații de radioemisiune. (< fr. partage)

PARTÁJ ~e n. 1) Operație de împărțire a unor bunuri materiale între două sau mai multe persoane în drept. 2) Document ce conține o asemenea operație. /<fr. partage

partaj n. Jur. act ce conține diviziunea unei succesiuni: partajul se face în ordinea înrudirei (= fr. partage).

*partáj n., pl. e (fr. partage, d. partir, a împărți). Jur. Barb. Împărțire, vorbind de averea rămasă după moartea cuĭva.

PARTAJ s. (JUR.) împărțeală. (Operație de ~.)