parpalec definitie

10 definiții pentru parpalec

PARPALÉC, parpaleci, s. m. (Înv.) Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. ♦ Epitet depreciativ dat unui (negustor) grec. ♦ (Reg.) Epitet depreciativ dat unui om care nu merită nicio considerație. – Et. nec.
PARPALÉC, parpaleci, s. m. (Înv.) Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. ♦ Epitet depreciativ dat unui (negustor) grec. ♦ (Reg.) Epitet depreciativ dat unui om care nu merită nici o considerație. – Et. nec.
PARPALÉC, parpaleci, s. m. (Învechit) Vînzător ambulant de covrigi și de plăcinte (v. covrigar); (astăzi, rar, familiar și popular) poreclă dată unui om care nu merită considerație. Măi parpalecule, nu cumva ești. botezat de sfîntul Chirică Șchiopu, care ține dracii de păr? CREANGĂ, O. A. 189.
parpaléc (negustor) (înv.) s. m., pl. parpaléci
parpaléc s. m., pl. parpaléci
PARPALÉC s. v. grec.
PARPALÉC ~ci m. 1) înv. Vânzător ambulant de covrigi și de plăcinte. 2) depr. rar Persoană cu ocupații neserioase; covrigar. /Orig. nec.
parpalec m. 1. plăcintar grec: mii de parpaleci și de papugii AL.; 2. (ironic) Grec: a leșinat parpalecu AL. [Cf. părpăli].
parpaléc m. (probabil, de la pronunțarea peltică a Greculuĭ. Cp. cu Cațaon). Iron. Grec.
parpalec s. v. GREC.

parpalec dex

Intrare: parpalec
parpalec substantiv masculin