parohie definitie

11 definiții pentru parohie

PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie.
PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate administrativă bisericească; comunitate religioasă creștină condusă de un paroh; enorie; p. ext. biserica dintr-o astfel de unitate. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului. – Din lat. parochia, germ. Parochie.
PAROHÍE, parohii, s. f. 1. Cea mai mică unitate bisericească administrativă; comunitate religioasă creștină, condusă de un paroh; enorie. Feciorul preotului trebuise să ia o parohie... tocmai prin Gorj, fiindcă Miron luga n-a vrut să-l primească în Amara. REBREANU, R. I 106. 2. Clădire în care se află locuința și cancelaria parohului.
parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíile
parohíe s. f., art. parohía, g.-d. art. parohíei; pl. parohíi, art. parohíile
PAROHÍE s. (BIS.) enorie, (înv. și pop.) popor, (înv., prin Transilv.) materă.
PAROHÍE ~i f. 1) (la creștinii ortodocși) Unitate administrativă bisericească inferioară; enorie. 2) Comunitate de creștini (ortodocși). 3) Sediul și locuința parohului. [G.-D. parohiei] /<lat. parochia, germ. Parochie
parohie f. 1. enorie; 2. biserica parohiei: a merge la parohie.
*parohíe f. (ngr. parikía, vgr. paroikía, vecinătate, d. pará, alăturea, și oĭkía, locuință, după párohos îld. pároikos, paroh; mlat. paróchia îld. paróecia; it. parrochia, fr. paroisse. V. dieceză). Enorie. Biserica enoriiĭ.
PAROHIE s. (BIS.) enorie, (înv. și pop.) popor, (înv., prin Transilv.) materă.
parohie, parohii s. f. (intl.) zonă de acțiune a unei bande de hoți.

parohie dex

Intrare: parohie
parohie substantiv feminin