parodie definitie

25 definiții pentru parodie

PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier.
PARODÍE, parodii, s. f. 1. Creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic. 2. Imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original. ♦ P. ext. Bătaie de joc. – Din fr. parodie.
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară sau maniera de a scrie a cuiva, cu intenții satirice sau pentru a obține efecte comice. ♦ A reproduce într-o manieră grotescă gesturile, mișcările sau acțiunile cuiva. [Pr.: -di-a] – Din fr. parodier.
PARODÍE, parodii, s. f. 1. Creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele artistice ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic. 2. Imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original. ♦ P. ext. Bătaie de joc. – Din fr. parodie.
PARODIÁ, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară cu intenția satirică de a pune în lumină procedeele ei mecanice, maniera ei, sau pentru a obține efecte comice. Îmi venea să parodiez pe marele Corneille. GHICA, S. 319. ◊ (Cu privire la persoane, gesturile sau mișcările lor) Vor intra o dansatoare și un dansator, iar o dată cu ei un pitic cocoșat, isteț, care le va parodia dansul. CAMIL PETRESCU, T. II 116. – Pronunțat: -di-a.
PARODÍE, parodii, s. f. 1. Imitație a unei opere literare, făcută cu scopul de a satiriza un autor sau de a realiza efecte comice pe o temă dată. Parodii originale [titlu]. TOPÎRCEANU. 2. Imitație neizbutită, inferioară originalului. Ești prea strein de aici... Tot atît de strein ca mine, ca băuturile acestea, ca patronul acestei parodii de bar american. C. PETRESCU A. 411.
parodiá (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiáză, 1 pl. parodiém (-di-em); conj. prez. 3 să parodiéze; ger. parodiínd (-di-ind)
parodíe s. f., art. parodía, g.-d. art. parodíei; pl. parodíi, art. parodíile
parodiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. parodiéz, 3 sg. și pl. parodiáză, 1 pl. parodiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. parodiéze; ger. parodiínd (sil. -di-ind)
parodíe s. f., art. parodía, g.-d. art. parodíei; pl. parodíi, art. parodíile
PARODIÁ vb. (rar) a parodiza. (A ~ o poezie.)
PARODIÁ vb. I. tr. A face o parodie, a imita ceva cu intenția de a ridiculiza și de a obține efecte comice. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. parodier, it. parodiare].
PARODÍE s.f. Imitație cu intenție de ridiculizare a unei opere literare serioase. ♦ (P. ext.) Imitație nereușită, inferioară originalului. [Gen. -iei. / < fr. parodie, it. parodia, cf. lat., gr. parodia < para – alături, ode – cântec].
PARODÍÁ vb. tr. a imita o operă literară sau maniera unui autor. (< fr. parodier)
PARODÍE s. f. 1. imitație a unei opere literare, cu scopul de a satiriza un autor sau de a realiza efecte comice pe o temă dată. ◊ (p. ext.) imitație nereușită, inferioară originalului. 2. (muz.) piesă cu caracter de glumă, în care se parafrazează una sau mai multe teme. (< fr. parodie, lat., gr. parodia)
A PARODIÁ ~éz tranz. 1) (opere artistice, mai ales literare, stilurile autorilor) A imita făcând o parodie. 2) (acțiuni, mișcări, gesturi) A reproduce în manieră grotescă (pentru a obține un efect comic sau satiric). [Sil. -di-a] /<fr. parodier
PARODÍE ~i f. 1) Creație literară (muzicală sau plastică) în care se imită și se deformează în mod voit elementele cele mai caracteristice ale operei altui autor, pentru a obține efecte satirice sau comice. 2) Imitație nereușită sau fără valoare a unui original; caricatură. [G.-D. parodiei] /<fr. parodie
parodià v. 1. a face o parodie; 2. fig. a imita gesturile, apucăturile cuiva.
parodie f. imitațiune burlescă a unei opere serioase.
*parodíe f. (vgr. parodia, d. pará, alăturĭ, și odé, odă, cîntec. V. come- și trage-die, palinodie). Schimosirea uneĭ poeziĭ serioase. Fig. Iron. Lucru prost (simulat orĭ nereușit): o parodie de anchetă, de ospăț.
*parodiéz v. tr. (fr. parodier). Schimosesc pin parodie. Pin ext. Imitez prost, simulez: a parodia ĭubirea poporuluĭ.
PARODIA vb. (rar) a parodiza. (A ~ o poezie.)
parodie, piesă cu caracter de glumă muzicală, în care se parafrazează (v. parafrază) una sau mai multe teme*, dându-li-se un sens humoristic.
PARODIE (< fr.; {s} para1- + gr. ode „cântec”) s. f. 1. Scriere cu caracter umoristic sau satiric, constând într-o imitație caricaturală a unei opere literare sau muzicale, prin reluarea, în manieră comică, a temelor, a motivelor și a mijloacelor artistice specifice acesteia. Au scris p. Aristofan, Cervantes, Rabelais, Fielding, iar în literatura română Caragiale, Topîrceanu, M. Sorescu. Spiritul p. și al pastișei este cultivat abundent de scriitori portmoderni, atenți la aventura limbajului artistic (R. Petrescu, M.H. Simionescu, C. Olăreanu, M. Cărtărescu). V. și pastișă. 2. Imitație persiflantă, caricaturală; p. ext. imitație nereușită.
PARODIA Spegazz., PARODIA, fam. Cactaceae. Gen originar din Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay, peste 30 specii de cactuși mici, globulari sau cilindrici, foarte spinoși, cu spini frumos colorați și flori mari, de un colorit intens, strălucitor, galbene-aurii sau roșii, care apar în vîrf, cu solzi, pubescente și cu peri aspri. Semințe foarte mici, ca un praf.

parodie dex

Intrare: parodia
parodia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-a
Intrare: Parodia (gen de plante)
parodia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-a
Parodia gen de plante
Intrare: parodie
parodie substantiv feminin