PARÍP, paripi, s. m. (Reg.) Cal tânăr, sprinten și frumos (pentru călărie). – Din magh. paripa.

PARÍP, paripi, s. m. (Reg.) Cal tânăr, sprinten și frumos (pentru călărie). – Din magh. paripa.

PARÍP, paripi, s. m. (Transilv.) Cal mic, iute și sprinten. V. telegar, bidiviu. Au dat cu picioarele în căpățîna cea de cal și odată a sărit un parip, de-ți era mai mare dragul de el. RETEGANUL, la CADE. – Variantă: parép s. m.

paríp (parípi), s. m. – Cal tînăr, bidiviu. Mgr. πάριππος (Cihac, II, 684), ngr. παρίππι, cf. sl. paripŭ „mîrțoagă”, sb., cr., slov. parip, mag. paripa. Der. din sl. (Miklosich, Lexicon, 555) sau din mag. (Gáldi, Dict., 150) e mai puțin probabilă. Sec. XVII, înv.

paríp, parípi, 1. cal tânăr, sprinten și frumos, bun de călărie; cal lăturaș, care merge pe lângă cel din ham, pahodnic, bidiviu, telegar. 2. cal sau mânz mic, slab, nedezvoltat; mârțoagă. 3. copil mic.

parip m. pohodnic: avea un parip, un armăsar. [Gr. mod.: cal lăturalnic].

paríp m. (ngr. paríppi, căluț, párippos, călăreț întovărășitor, vgr. párippos, cal lateral, cal în ceatlăŭ, d. pará, alăturea, și ῾íppos, cal; vsl. parípŭ, mîrțoagă, pol. parepa, căluț, sîrb. parip, mîrțoagă, ung. paripa, cal de călărie). Vechĭ. Pohodnic, cal în pohod. Bihor. (Șez. 37, 130). Cal ĭute, cal sprinten.