parietală definitie

2 intrări

15 definiții pentru parietală

PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal.
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la peretele unei cavități a organismului, care aparține acestui perete. Pleură parietală ◊ Os parietal (și substantivat, n.) = fiecare dintre oasele pereche, simetrice, care formează partea de mijloc a bolții cutiei craniene. 2. Adj. (Rar) Care ține de perete, care se execută pe pereți; mural. 3. S. f. (La pl.) Ordin de plante erbacee și lemnoase cu înveliș floral dublu și cu ovulele dispuse pe pereții ovarului; (și la sg.) plantă din acest ordin. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. pariétal.
PARIETÁL, -Ă, parietali, -e, adj. 1. (Anat.) Care se referă la peretele unei cavități. Pleură parietală. ◊ Os parietal = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale și superioare ale cutiei craniene. 2. (Rar) De perete, mural. [Neagoie Basarab] nu ne-a spus nicăieri nici in inscripțiunile parietale ale biserică sale, nici in cartea de povețe ce el a scris... cu ce oameni s-a servit spre a înălța așa minune artistică. ODOBESCU, S. II 505. – Pronunțat: -ri-e-.
parietál1 (-ri-e-) adj. m., pl. parietáli; f. parietálă, pl. parietále
parietál2 (os) s. n., pl. parietále
parietálă (plantă) s. f., g.-d. art. parietálei; pl. parietále
parietál adj. m. (sil. -ri-e-), pl. parietáli; f. sg. parietálă, pl. parietále
parietál (anat.) s. n., pl. parietále
parietálă (bot.) s. f., pl. parietále
PARIETÁL s. (ANAT.) (înv. și reg.) scăfârlie.
PARIETÁL, -Ă adj. (Anat.) Referitor la peretele unei cavități. ♦ Os parietal (și s.n.) = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale ale cutiei craniene, fiind situate între osul frontal și osul occipital. ♦ Pictură parietală = pictură rupestră. // s.f.pl. Grup de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor în perechi simetrice. [Pron. -ri-e-. / < fr. pariétal(es), cf. lat. paries – perete].
PARIETÁL, -Ă I. adj. 1. (anat.) referitor la peretele unei cavități. ♦ os ~ (și s. n. = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale ale cutiei craniene, între osul frontal și occipital. 2. (bot.; despre plancentație) în care ovulele sunt fixate pe marginea carpelelor. 3. pictură ~ă’ = pictură rupestră. II. s. f. pl. ordin de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor în perechi simetrice. (< fr. pariétal/es/)
PARIETÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de peretele unei cavități a organismului. ◊ Os ~ fiecare dintre cele două oase plate constituind partea de mijloc și superioară a craniului. 2) (despre picturi) Care se păstrează din trecut pe pereții peșterilor sau pe stânci; rupestru. [Sil. -ri-e-] /<fr. pariétal
*parietál, -ă adj. (lat. parietalis, d. páries, părete). Relativ la un părete. Anat. Care formează păretele cranĭuluĭ la tîmple: oasele parietale. S. n., pl. e. Parietalu drept.
PARIETAL s. (ANAT.) (înv. și reg.) scăfîrlie.

parietală dex

Intrare: parietal
parietal adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -ri-e-
Intrare: parietală
parietală substantiv neutru substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e-