paria definitie

3 intrări

25 definiții pentru paria

PÁRIA1, paria, s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște niciun drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria.
PARIÁ2, pariez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, rămășag (de obicei pe o sumă de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.
PÁRIA1 s. m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Persoană care se află în afara castelor și care este lipsită de orice drepturi; p. ext. grup social din care face parte o astfel de persoană. 2. Fig. Persoană sau colectivitate urgisită, disprețuită, căreia nu i se recunoaște nici un drept. [Pr.: -ri-a] – Din fr., it. paria.
PARIÁ2, pariez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, rămășag (de obicei pe o sumă de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, în special la curse de cai, angajând sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.
PÁRIA1 s. m. (În India, la brahmani) Persoană care se află în afara castelor și este lipsită de orice drepturi; p. ext. persoană disprețuită, urgisită, căreia nu i se recunoaște nici un drept. între bărbații aceștia care treceau în haine de viligiatură... Ladima se simțea un fel de paria. CAMIL, PETRESCU, N. 85. Urgisit de cer și oameni, le-am răspuns prin urgisirel Am fost paria-n mijlocul țării mele. MACEDONSKI, O. I 11. Eu voi trece nepăsător prin această viață, ca un exilat, ca un paria..! EMINESCU, N. 114.
PARIÁ2, pariez, vb. I. Intranz. A face (sau a pune) pariu, rămășag; a face prinsoare (mai ales pe sume de bani); a pune pariu la o cursă de cai. Fac pariu pe o carte. ▭ Mergem împreună la curse. O să ne amuzăm admirabil. Te învăț să pariezi. C. PETRESCU, C. V. 375. ◊ Tranz. Du-te, colo, lîngă masă și pariază sume mari... Eu le-oi ținea... în glumă. ALECSANDRI, T. 785.
!pária1 (-ri-a) s. m., pl. pária
pariá2 (-ri-a) vb., ind. prez. 3 pariáză, 1 pl. pariém (-ri-em); conj. prez. 3 să pariéze; ger. pariínd (-ri-ind)
pária s. m. (sil. -ri-a)
pariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. pariéz, 3 sg. și pl. pariáză, 1 pl. pariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. pariéze; ger. pariínd (sil. -ri-ind)
PARIÁ vb. (pop.) a se lega, a se prinde, (înv. și reg.) a se rămăși. (Pe cât ați ~?)
PARIÁ vb. I. intr., tr. A face un pariu. [Pron. -ri-a, pl.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. parier].
PÁRIA s.m. 1. (În India, în concepția brahmanilor) Om care nu face parte din nici o castă, fiind lipsit de orice drepturi. 2. Om disprețuit și ocolit de toți, care nu are nici un drept. [Pron. -ri-a. / < fr. paria, cf. hind. parayan].
PÁRIA1 s. m. inv. 1. (în India, la brahmani) om care nu face parte din nici o castă, lipsit de orice drepturi. 2. (fig.) om disprețuit de toată lumea, lipsit de drepturi. (< fr., it. paria)
PARIÁ2 vb. intr., tr. a face un pariu. (< fr. parier)
PÁRIA m. invar. 1) (în India) Persoană aflată în afara castelor și lipsită de orice drepturi. 2) Grup social format din astfel de persoane. 3) fig. Persoană sau colectivitate desconsiderată și repudiată. [Sil. -ri-a] /<fr. paria
A PARIÁ ~éz 1. tranz. A pune pariu; a face rămășag. Am ~at o sticlă de șampanie. 2. intranz. 1) A încheia un pariu. 2) A afirma cu siguranță; a fi sigur. 3) A participa la jocurile de noroc, mizând; a ponta. [Sil. -ri-a] /<fr. parier
párie1, párii, s.f. (înv.) copie (după un act).
párie2, párii, s.f. (reg.) încheiere a unui pariu; pariere.
pària m. 1. om din ultima castă la Indieni: casta pariilor se considera ca cea mai josnică din toate; 2. fig. om desprețuit de toată lumea.
parià v. a face un rămășag, a pune prinsoare (= fr. parier).
*pária m., pl. tot așa (fr. paria, din limba Tamulilor [sudu Indiiĭ] parayan). Om din ultima clasă socială în India. Fig. Om disprețuit și respins de toată lumea: leproșiĭ eraŭ odinioară adevărațĭ paria. – Oameniĭ numițĭ paria eraŭ saŭ născuțĭ din părințĭ paria saŭ din ceĭ exclușĭ dintre brahmanĭ. Toate castele-ĭ disprețuĭaŭ și nu se atingeaŭ de eĭ. N’aveaŭ voĭe să locuĭască în orașe, nicĭ să exercite vre-o meserie maĭ curată.
*pariéz v. intr. (fr. parier, d. lat. pariare, a libera de o datorie, d. par, egal. V. pariŭ). Pun rămășag, fac prinsoare, mă prind.
PARIA vb. (pop.) a se lega, a se prinde, (înv. și reg.) a se rămăși. (Pe cît ați ~?)
PARIA, golf al M. Caraibilor (Oc. Atlantic), pe coastele de NE ale Venezuelei, închis la E de ins. Trinidad și mărginit la N de pen. P. Lungime (E-V): c. 160 km. Lățime max. (N-S): 65 km. În el se varsă râul San Juan și unele brațe ale deltei fl. Orinoco. Principalele porturi: Port of Spain și San Fernando (Trinidad și Tobago) și Cuira, Izápa, Pedernales (Venezuela); export petrol minereu de fier, bauxită, cherestea și produse agricole. C. Columb l-a vizitat în a treia sa călătorie (1498).

paria dex

Intrare: paria
paria substantiv masculin verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ri-a
Intrare: paria
paria
Intrare: parie
parie