pareză definitie

10 definiții pentru pareză

PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese.
PARÉZĂ, pareze, s. f. Lipsă de activitate a unui organ; p. ext. paralizie ușoară, incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă și cu forță diminuată. – Din germ. Parese.
PARÉZĂ, pareze, s. f. Paralizie incompletă, care suprimă numai mișcările. Pareză facială. ▭ Acest iepure moare... după ce prezentase cu trei zile mai înainte o temperatură scăzută pînă la 36° și pareză generală. BABEȘ, O. A. I 224. – Variantă: parezíe s. f.
paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze
paréză s. f., g.-d. art. parézei; pl. paréze
PARÉZĂ s.f. Lipsă de activitate a unui organ. ♦ (p. ext.) Paralizie ușoară incompletă, care permite mișcări de amplitudine redusă; parezie. [Cf. fr. parésie < gr. paresis – slăbire].
PARÉZĂ1 s. f. repugnanță față de muncă, de efort; lentoare, nonșalanță (< germ. Parese)
-PARÉZĂ2 elem. „paralizie”. (< fr. -parèse, cf. gr. paresis, slăbire)
PARÉZĂ ~e f. med. Paralizie ușoară (manifestată prin scăderea forței musculare). /<germ. Parese
-PAREZĂ „paralizie”. ◊ gr. paresis „slăbire” > fr. -parèse, germ. id. > rom. -pareză.

pareză dex

Intrare: pareză (subst.)
pareză subst. substantiv feminin
Intrare: pareză (suf.)
pareză suf.